[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

ochi. 1
Cursa a fost câştigată de Jim Rafferty, cel mai bun atlet
american în proba de o milă. Timpul obţinut de el a fost de 4
minute şi 16,4 secunde, cu 4 secunde mai mult decât timpul
obţinut de Louie la Oahu chiar înainte de a urca la bordul lui
Green Hornet.
Louie şi-a petrecut primele săptămâni de la Naoetsu întrun
frig ucigător. Tremura toată noaptea pe paiele care ţineau
loc de saltea şi reuşea să adoarmă abia către dimineaţă, când
auzea urletele gardienilor trezindu-i şi obligându-i să iasă la
tenko, în zăpadă, vânt năprasnic şi întuneric. În timpul zilei,
umbla de colo-colo însoţit de Tinker, Wade şi ceilalţi prieteni,
căutând câte un petic de pământ pe care bătea soarele,
încercând zadarnic să se încălzească. Nu a trecut mult timp
şi a început să fie chinuit de tuse şi de febră, ca şi de alte
simptome specifice gripei. 2 Mâncarea mizerabilă de la
Naoetsu nu contribuia cu nimic la îmbunătăţirea stării de
sănătate. Raţiile de mâncare, înjumătăţite în cazul ofiţerilor,
se compuneau din mei, orz sau alge fierte şi, din când în
când, câteva felii de legume. Apa de băut, pe care prizonierii
erau nevoiţi să o aducă pe sănii, era galbenă şi duhnea.
Văzând că gardienii fumează ţigări americane, prizonierii şiau
dat seama imediat că angajaţii Crucii Roşii le trimiteau
pachete, deturnate, ca de obicei, de gardieni. 3
Watanabe se comporta la fel de dur ca la Omori.
Australienii îl porecliseră „Watanemernicul”. Era mult mai
mic în grad decât comandantul lagărului, un bărbat mic de
statură, cu o mustăcioară mică, pe care se pare că şi-o lăsase
în semn de omagiu faţă de Hitler. La fel ca ofiţerii de la
Omori, comandantul de la Naoetsu îl trata pe Watanabe cu
1 CBS, „48 Hours: Race to Freedom”, 1998.
2 „42nd Bombardment Squadron: Addendum to Squadron History”, 11
septembrie 1945, AFHRA, Maxwell AFB, Alabama; Louis Zamperini,
însemnări despre prizonierat, 1946.
3 Louis Zamperini, interviu telefonic; Louis Zamperini, însemnări despre
prizonierat, 1946; Wade, op. cit., p. 151; Ken Marvin, interviu telefonic, 21
ianuarie 2005.
— 376 —