[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

încercau cu disperare să-şi salveze viaţa. Unii dintre ei au
reuşit să iasă din adăposturi, săpând cu mâinile goale, dar
aproape toţi au fost ucişi cu baionetele, împuşcaţi cu
mitraliere sau bătuţi până au decedat. Numai 11 oameni au
reuşit să scape, au traversat înot un golf şi au fost
descoperiţi de deţinuţii dintr-o închisoare penală. Aceştia i-
au dat pe supravieţuitori în grija luptătorilor de gherilă
filipinezi, care i-au transportat până la forţele militare
americane.
În seara aceleiaşi zile, japonezii au organizat o petrecere
pentru a sărbători masacrul. Presupunerea legată de o
invazie americană s-a dovedit a fi greşită. 1
În zorii zilei de 16 februarie, peste Omori cădea lapoviţa.
Louie şi ceilalţi prizonieri abia terminaseră micul dejun,
alcătuit din supă şi orz, când sirenele au început să urle.
Comandorul Fitzgerald s-a uitat la prietenii săi. El ştia foarte
bine că nu putea fi vorba despre avioane B-29, care ar fi
trebuit să zboare toată noaptea pentru a ajunge la o astfel de
oră matinală în Japonia. Probabil că veneau aparate care
decolaseră de pe portavioane. Ceea ce însemna că navele
americane se aflau undeva pe-aproape. Câteva secunde mai
târziu, încăperea a început să trepideze. Oamenii se grăbeau
să iasă pe uşă.
Louie a ieşit din baracă într-o lume care se cutremura, se
năruia. Tot cerul era acoperit de avioane de luptă, atât
americane, cât şi japoneze, care urcau şi coborau şi ale căror
piloţi căutau să-şi doboare inamicii. Deasupra oraşului
Tokio, şiruri întregi de bombardiere coborau în picaj la mică
altitudine, ca nişte valuri ce se loveau de ţărm. Bombele lor
cădeau pe fabricile de avioane şi pe aeroport. Pe măsură ce
se înălţau din nou, de jos se ridicau perdele de foc. Louie era
martor la cea mai mare bătălie aeriană din toate timpurile
1 Hampton Sides, Ghost Soldiers, The Epic Account of World War II’s
Greatest Rescue Mission, Anchor Books, New York, 2002, pp. 7-17; Kerr,
Surrender, pp. 112-115; V. Dennis Wrynn, „American Prisoners of War,
Massacre at Palawan”, World War II, noiembrie 1997.
— 369 —