[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

şi nouă” şi de ce ar fi scris cineva aşa ceva pe un perete. 1
În dimineaţa zilei de 1 noiembrie 1944, la 6 fără 10
minute, un nemaipomenit avion american se ridica în aer de
pe un aerodrom din Saipan. Dimensiunile sale depăşeau
orice imaginaţie. Cu o lungime de 30 m şi o anvergură de
aproape 43 m, avea o înălţime de aproximativ 10 m în
secţiunea cozii şi cântărea aproximativ 55 de tone, chiar mai
mult atunci când era încărcat. Modelul B-29 eclipsa pur şi
simplu varianta B-24, considerată a fi un avion de mari
dimensiuni. Fiind dotat cu patru motoare, fiecare dintre ele
având 2.200 de cai-putere, adică dispunând de motoare de
două ori mai puternice decât acelea ale modelului B-24,
avionul B-29 putea brăzda cerul până la o viteză de 570
km/oră, şi aceasta în condiţiile în care transporta o
încărcătură apreciabilă. Avionul B-24 nu putea străbate
distanţa din Saipan până în insulele nipone şi înapoi. Cu B-
29, distanţa respectivă putea fi străbătută fără probleme. Era
Superfortress („Superfortăreaţa”), avionul care avea să
îngenuncheze Japonia.
Bombardierul – care foarte curând avea să fie supranumit
Tokyo Rose („Trandafirul japonez”), aluzie la femeile care
făceau propagandă pentru japonezi – era pilotat de către
căpitanul Ralph Strakley. În acea dimineaţă, acesta a pornit
spre nord. Avionul s-a înălţat la aproximativ 10.000 m. Sus
se vedea un cer de un albastru intens. Jos, undeva pe linia
orizontului, începea să se zărească Japonia. 2
Avioanele B-29 erau utilizate deja de patru luni şi jumătate
în misiuni care aveau drept ţintă Japonia. Misiunile
respective nu au dat rezultate pentru că aprovizionarea
bazelor situate în China se efectua cu dificultate şi pentru că
distanţa dintre China şi Japonia nu era uşor de parcurs.
1 „Boeing B-29 Superfortress”, Military Factory,
http://www.militaryfactory.com/aircraft/detail.asp?aircraft_id=82
(accesat în 15 octombrie 2009).
2 E. Bartlett Kerr, Flames over Tokyo: The US Army Forces’ Incendiary
Campaign Against Japan, 1941-1945, Donald I. Fine, New York, 1991, p.
92.
— 335 —