[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

eper, în direcţia unor ţinte sau destinaţii care noaptea erau
complet invizibile, adesea mici de numai câţiva metri şi plate,
greu de depistat la orizont. În ciuda numeroaselor
instrumente, procedura putea fi amuzant de primitivă.
„Atunci când fac o calibrare de sextant”, scria navigatorul
John Weller, „trebuie să deschid trapa de evacuare a
avionului şi să stau în picioare pe masa mea şi a
operatorului radio, iar el mă ţine de picioare ca să nu fiu tras
afară de curenţii de aer.” Noaptea, navigatorii apelau
câteodată la orientarea după stele, conducându-şi oamenii
deasupra Pacificului prin mijloace nu cu mult diferite de
acelea ale străvechilor corăbieri polinezieni. Când era
înnorat, până şi asta era imposibil. 1
Având în vedere că nu era nevoie decât de o infimă abatere
de la curs pentru ca un avion să rateze o insulă, este uimitor
cum reuşeau echipajele să-şi nimerească destinaţia. Multe
nu au reuşit. Martin Cohn, un ofiţer de artilerie de pe Oahu,
s-a întâmplat să fie în biroul radarului când un avion rătăcit,
care nu avea radar, încerca să găsească insula. „Am stat
acolo şi ne-am uitat, pur şi simplu, cum avionul trece pe
lângă insulă şi nu se mai întoarce”, avea să povestească el.
„Îl vedeam pe radar. Te face să te simţi groaznic. Viaţa nu
valorează prea mult pe timp de război.” 2
Riscurile zborului creşteau considerabil în timpul unei
lupte. Din aer veneau avioanele japoneze de luptă, dintre
care cel mai grozav era rapidul şi agilul Zero, care domina
cerul în prima parte a războiului. Piloţii de pe Zero ciuruiau
bombardierele cu foc de mitralieră şi proiectile de 20 mm,
care aveau o imensă forţă de distrugere şi care făceau găuri
mari în ţintă. Când aceste atacuri eşuau, unii piloţi de pe
Zero intrau cu avioanele în bombardier, în stil kamikaze; un
B-24 s-a întors o dată la bază cu un Zero atârnat de aripă. 3
1 John Weller, interviu prin e-mail, 21 septembrie 2006; John Weller, The
History and Flight Log, Jeter Crew, memorii nepublicate.
2 Martin Cohn, interviu telefonic, 10 august 2005.
3 Cleveland, op. cit., p. 103.
— 120 —