[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Capitolul 12
Prăbuşirea
Suprafaţa oceanului era plină cu resturi din bombardier.
Sângele care dădea viaţă avionului – uleiul, lichidul hidraulic
şi câteva mii de litri de combustibil – băltea la suprafaţa apei.
Printre toate aceste resturi se zăreau firişoare de sânge
şerpuind.
Louie a auzit o voce. S-a întors în direcţia aceea şi l-a
văzut pe Phil, la câteva zeci de metri de el, ţinându-se de ceva
care părea să fie un rezervor de combustibil. Alături de el se
afla Mac, mitraliorul din coadă. Niciunul dintre ei nu purta
vesta Mae West. Din capul lui Phil ţâşneau ritmic mici
arteziene de sânge, care îi cădeau în valuri peste faţă. Ochii
aveau o privire rătăcită, perplexă şi ameţită. Phil şi-a aruncat
ochii peste marea de resturi şi l-a zărit la rândul său pe
Louie. La suprafaţă nu mai era nimeni din echipaj.
Louie a văzut una dintre bărcile de salvare săltând pe apă.
Probabil că ambarcaţiunea fusese ejectată după ce avionul s-
a dezintegrat, dar cel mai probabil era ca inginerul, cu
ultimul gest pe care avea să-l facă în viaţa lui, să fi tras în
clipele de dinaintea prăbuşirii de maneta care elibera barca.
Aceasta se umflase automat şi acum se îndepărta rapid.
Louie ştia că trebuia să-i oprească hemoragia lui Phil cât
mai repede, însă, dacă s-ar fi dus mai întâi la el, barca ar fi
fost pierdută şi toţi ar fi fost condamnaţi la moarte. A înotat
spre barcă. Hainele şi încălţămintea îl trăgeau în jos, iar
curentul oceanic şi vântul purtau barca mai repede decât
putea el să înoate. Cum aceasta se îndepărta din ce în ce mai
mult de el, Louie a renunţat s-o mai urmărească. S-a uitat
înapoi spre Phil şi Mac; în privirile lor se citea convingerea că
erau pierduţi. Apoi a observat o funie lungă care atârna în
urma bărcii şi care şerpuia în apă la nici doi metri în faţa lui.
A apucat funia şi a tras barca spre el, după care a urcat în
ea. A doua barcă plutea ceva mai departe. Louie a scos
lopeţile bărcii şi a vâslit cât de tare a putut, abia reuşind să
— 171 —