[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

scăpat, ar putea scăpa şi el. Când a ajuns la Ofuna, a
întrebat în stânga şi-n dreapta dacă a auzit cineva de omul
acesta, Louis Zamperini. Garret şi Zamperini, născuţi
amândoi în împrejurimile oraşului Los Angeles, au fost ţinuţi
în aceeaşi celulă minusculă de pe Kwajalein, la peste 8.000
km de casă.
În iarna aceea, plimbându-se amorţiţi pe terenul de
paradă, Louie şi Harris s-au împrietenit cu Frank Tinker, un
pilot de bombardier în picaj şi cântăreţ de operă, care fusese
adus de pe Kwajalein odată cu Garret. 1 Cei trei îşi petreceau
mai mereu împreună timpul în care trebuiau să stea afară,
aşezaţi pe bănci sau plimbându-se în jurul barăcilor,
încercând să-şi abată atenţia cu jocuri de memorie de la
frigul ce făcea dinţii să le clănţănească. Harris şi Tinker
treceau şi ei prin starea de limpezime uimitoare a gândirii
indusă de foame, stare pe care Louie o cunoscuse prima oară
când era naufragiat în barcă. Tinker a început să vorbească
bine norvegiana într-o singură săptămână, după ce a luat
lecţii de la vecinii lui de celulă. 2 L-a văzut pe Harris
certându-se cu un alt prizonier pe un subiect legat de istoria
medievală şi Magna Carta, iar odată l-a găsit stând cu
mâinile întinse de parcă ar fi ţinut o carte, uitându-se fix la ei
şi mormăind ceva pentru sine. Când Tinker l-a întrebat ce
face, Harris i-a spus că citeşte un text pe care l-a studiat la
Annapolis cu mulţi ani în urmă. Harris vedea aievea cartea în
faţa lui, de parcă pe degetele sale răsfirate ar fi fost tipărite
cuvinte.
Cu ajutorul hainei oferite de Christiansen, cu orezul de la
Duva şi Mead şi cu prietenia lui Harris, Tinker şi Garret,
Louie a reuşit să treacă peste acea iarnă. Întremat de
caloriile suplimentare, a început să-şi întărească picioarele,
ridicându-şi genunchii cât mai sus în timpul plimbărilor.
Gardienii îl îndemnau să alerge singur prin campus.
Când a venit primăvara, oficialii de la Ofuna au adus un
1 Frank Tinker, interviu telefonic, 20 februarie 2005.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 282 —