[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

clandestin. În timpul şederii la Ofuna, el a reuşit să
şterpelească sau să recupereze bucăţi de sârmă şi cabluri,
fâşii de carton şi de hârtie şi un creion. Cartonul era decupat
dintr-o cutie de ajutoare primite de la Crucea Roşie
canadiană; întrucât Crucea Roşie nu ştia nimic despre
existenţa lagărului de la Ofuna, probabil că acea cutie fusese
adusă acolo de japonezi de la un alt lagăr, iar conţinutul
acesteia fusese distribuit, ca de obicei, angajaţilor lagărului.
Harris tăia sau rupea hârtiile în bucăţi mai mici, ca nişte
pagini de carte, şi folosea cartonul pe post de copertă, legată
cu sârme şi cabluri.
Într-una dintre aceste cărţi, Harris a notat adresele
camarazilor lui prizonieri, inclusiv adresa lui Louie. În alta, a
început să scrie un dicţionar japonez-englez foarte elaborat,
în care a notat propoziţii în engleză şi japoneză – „Mi-ar
plăcea să mănânc pepene”, „Nu vrei să cumperi un pian?” –,
urmate de observaţii în legătură cu pronunţia sau utilizarea
corectă a verbelor şi a timpurilor. Alte pagini erau dedicate
traducerii termenilor militari pe înţelesul tuturor, de exemplu
„avion torpilor”, „tanc”, „bombardier” sau „mitralieră
antiaeriană”. Când s-a apucat să scrie acest dicţionar, Harris
a avut probabil şi altceva în minte în afară de traducerea
documentelor furate la Ofuna; în eventualitatea unei evadări,
traducerea unor cuvinte japoneze precum „busolă”, „litoral”
şi „ţărm” ar fi putut să constituie o necesitate fundamentală.
Alături de toate aceste cărţi, Harris mai păstra şi o colecţie de
hărţi de război desenate manual; văzuse hărţile adevărate în
ziarele furate, le memorase şi le reprodusese. Păstra toate
aceste lucruri, ca şi tăieturile din ziare, într-o geantă micuţă,
bine ascunsă de gardieni.
Datorită hoţilor şi traducătorilor, cei mai mulţi dintre
prizonieri erau foarte bine informaţi cu privire la
desfăşurarea războiului şi făceau pariuri în legătură cu
momentul în care acesta se va încheia. Veştile despre
victoriile aliaţilor erau extrem de mobilizatoare şi îi ajutau să
mai reziste puţin. Cu toate că această mişcare de rezistenţă
era periculoasă, prin asemenea acte au reuşit să-şi păstreze
demnitatea, iar prin păstrarea demnităţii au reuşit să-şi
— 276 —