[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

de război, unde se aflau 2.000 de oameni în stare de detenţie,
atât civili, cât şi prizonieri de război. 1 Un civil l-a avertizat pe
prizonierul de război G.W. Pringle că „japonezii au ordine
clare ca niciun prizonier să nu fie recuperat de către Aliaţi.
Toţi prizonierii trebuie să fie ucişi.” Sătenii le-au povestit
deţinuţilor că au văzut sute de cadavre de prizonieri de
război în junglă. „Probabil că aceasta este soarta care ne
aşteaptă şi pe noi”, a notat Pringle în jurnalul său. Un
angajat deosebit de sadic al lagărului a început să le
vorbească prizonierilor despre faptul că îi înţelege foarte bine
şi că tocmai urma să fie pus la punct un lagăr în care se afla
mâncare din belşug, în care se asigura asistenţă medicală şi
nu se mai punea problema muncii forţate. Prizonierii ştiau
foarte bine că toate acestea erau numai minciuni, menite să-i
convingă pe captivi să pornească într-un marş care „le oferea
astfel japonezilor”, cum nota Pringle, „minunata ocazie de a
duce la îndeplinire ordinul transmis de către guvernul
japonez, conform căruia «Toţi prizonierii trebuie să fie
ucişi».” 2
Pringle avea dreptate. În birourile lagărului existau ordine
scrise, redactate de către comandant şi aprobate de către
forurile militare. Conform acestor ordine, toţi prizonierii
urmau a fi „lichidaţi” pe 15 septembrie. Femeilor şi copiilor
urma să li se administreze otravă, civilii aveau să fie
împuşcaţi, iar cei bolnavi sau cu diferite forme de handicap
urmau să fie ucişi cu baionetele. Cei 500 de prizonieri de
război aveau să fie duşi în junglă, unde urmau să fie
împuşcaţi şi incineraţi.
La Omori, japonezii care lucrau la bucătărie, dar şi unii
dintre militari le-au spus prizonierilor de război că fusese pus
la punct planul pentru lichidarea lor. Deţinuţii vor fi lăsaţi în
libertate sub pretextul că era nevoie de gardieni pentru a
apăra Japonia. Când prizonierii aveau să ajungă la pod,
1 Ooi Keat Gin (editor), Japanese Empire in the Tropics: Selected
Documents and Reports of the Japanese Period in Sarawak, Northwest
Borneo, 1941-1945, Ohio University Center for International Studies,
Athens, 1998, vol 2, pp. 612, 648.
2 Ibidem, p. 648.
— 396 —