[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

jumătate cu alge.
Ziua de 13 aprilie a fost una senină. Pământul părea
scăldat în soare, cerul era limpede. Louie şi ceilalţi ofiţeri
munceau pe lotul cultivat cu cartofi când, dintr-odată, s-a
lăsat liniştea. Toţi au ridicat privirile spre cer. La un moment
dat, în Naoetsu munca a fost întreruptă la toate punctele de
lucru situate în aer liber, pentru că atât prizonierii de război,
cât şi gardienii şi-au înălţat ochii spre cer. Undeva, foarte
sus, ceva lucea în soare. Se zăreau şi dârele albe lăsate de
motoare. Era un B-29. 1
Era primul avion de tip Superfortress care survola
Naoetsu. Ofiţerii transferaţi văzuseră sute de aparate B-29
zburând pe cerul oraşului Tokio, însă australienii, care se
aflau la Naoetsu încă din 1942, nu zăriseră în viaţa lor un
astfel de bombardier.
Urmărit de nenumăraţi ochi, unii plini de speranţă, alţii
plini de teamă, aparatul B-29 a descris încet un arc,
mergând de-a lungul coastei, de la o linie a orizontului până
la cealaltă. Niciun tun nu a tras asupra lui, niciun avion de
luptă nu s-a apropiat de el. Nici B-29 nu a lansat vreo
bombă. A survolat paşnic zona. Însă apariţia lui reprezenta
un semn că americanii au avansat mult pe teritoriul
Japoniei. De asemenea, se putea deduce că japonezii nu le
mai puteau opune prea mare rezistenţă. Avionul, urmărit de
toată suflarea din Naoetsu, s-a făcut nevăzut şi, la un
moment dat, au dispărut şi dârele lăsate de motoarele sale.
Prizonierii de război erau entuziasmaţi, japonezii erau
neliniştiţi. În punctele de lucru, deţinuţii şi-au ascuns
sentimentele, nelăsând să li se citească nimic pe chip: nu
doreau să-i provoace pe gardieni, deja tensionaţi şi ostili. În
acea seară, pe drumul de întoarcere în lagăr, prizonierii au
fost nevoiţi să suporte câteva lovituri de bâtă, dar nimic nu
le-a diminuat buna dispoziţie. Când au ajuns la poarta
lagărului, Pasărea îi aştepta.
1 Louis Zamperini, interviu telefonic; Wade, op. cit., p. 157; Wall, op. cit.,
p. 298.
— 380 —