[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Îi transmit salutări lui Bob Lewellyn şi tuturor
prietenilor din oraşul meu natal. Înainte de a încheia, vă
doresc un Crăciun fericit şi un An Nou cu sănătate şi
bucurii.
Fiul vostru iubitor,
Louie” 1
În aceeaşi zi, a sunat telefonul în casa familiei Zamperini.
La celălalt capăt al firului s-a auzit vocea unei femei, care
spunea că locuieşte într-o suburbie învecinată, San Marino,
şi că asculta radioul în momentul în care s-a transmis la
postul de radio japonez mesajul unui prizonier de război.
Semnalul era neclar, dar ea era sigură că înţelesese bine
numele. Prizonierul de război care transmisese mesajul era
Louie.
Membrii familiei Zamperini erau şocaţi şi circumspecţi. Nu
o cunoşteau pe femeia respectivă, se temeau că este o farsă.
Sylvia şi Louise i-au cerut adresa şi s-au dus imediat acasă
la ea. 2 Femeia le-a povestit tot ceea ce auzise la radio. Sylvia
şi Louise i-au mulţumit şi au plecat. Au crezut-o, dar nu
ştiau dacă se pot baza pe cele transmise la radio. „Mă
întrebam: Oare e adevărat? Oare e adevărat?” avea să-şi
amintească Sylvia. 3
După ce Sylvia şi Louise au ajuns acasă, au primit o
telegramă prin Western Union. Era de la şeful Procuraturii
Militare a Armatei Statelor Unite. În telegrama respectivă se
specifica: „A FOST INTERCEPTAT URMĂTORUL MESAJ DE
PROPAGANDĂ EMIS DE POSTUL DE RADIO JAPONEZ.”
Urma apoi mesajul lui Louie, aşa cum fusese el notat de
către Lynn Moody. Telegrama se încheia cu o formulă din
care rezulta că semnatarul, un ofiţerul de rang înalt, nu îşi
asuma niciun fel de răspundere: „ÎN AŞTEPTAREA ALTOR
1 Din documentele lui Louis Zamperini.
2 Însemnări scrise de mână, aflate printre documentele lui Louie
Zamperini.
3 Sylvia Flammer, interviuri telefonice, 25, 27 octombrie 2004.
— 348 —