[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Capitolul 16
Cântând în nori
Louie era treaz şi se uita la întinderea de apă. Phil dormea.
Mac era aproape catatonic.
Doi rechini, lungi de aproape doi metri, înotau placid în
jurul bărcii. De câte ori treceau pe lângă el, Louie le studia
pielea. Lovise mai mulţi rechini în nas, dar nu le simţise
pielea, despre care se spunea că este aspră ca şmirghelul.
Din curiozitate, a băgat mâna în apă şi l-a atins uşor pe unul
care tocmai trecea pe lângă el. I-a simţit în palmă spatele şi
aripa dorsală. Era aspră, exact aşa cum spunea toată lumea.
Rechinul a trecut mai departe, alunecând lin prin apă. A
trecut apoi un al doilea, iar Louie l-a atins şi pe acesta.
„Superb!” s-a gândit el.
La puţină vreme după aceea, a observat ceva ciudat: ambii
rechini dispăruseră din senin. Louie s-a ridicat în genunchi
în barcă, uitându-se în depărtare, perplex. Nu se zărea
niciun rechin.
Stătea aşa, în genunchi, în barcă, aplecat peste bord, când
unul dintre rechini a sărit din apă cu o viteză înfiorătoare, cu
gura căscată, drept spre capul lui. Louie şi-a ridicat mâinile
în dreptul capului. Rechinul s-a izbit de mâinile lui,
încercând să-l apuce de partea de sus a corpului. Louie a
izbit cu toată puterea în botul animalului, iar acesta a
plonjat înapoi în apă. Peste o clipă, a sărit din apă al doilea
rechin. De data asta, Louie a luat o vâslă şi l-a pocnit în nas,
iar animalul s-a lăsat în apă şi s-a îndepărtat. Apoi primul
rechin a sărit iar la el. Louie de-abia se redresa, când a văzut
o vâslă vâjâind pe lângă el, trimiţând rechinul înapoi în
ocean. Spre surprinderea lui, nu Phil era acela care l-a
salvat. Ci Mac.
N-a avut timp să-i mulţumească. Un alt rechin a sărit, apoi
altul. Louie şi Mac stăteau unul lângă altul, izbind în rechinii
care săreau la ei. Mac devenise parcă alt om. Cu o clipă în
— 217 —