[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

auzea vocea lui Phil, slabă şi subţire, văitându-se. Odată,
scos din minţi de un paznic care îl plesnea, i-a smuls băţul
din mână. Ştia că ar fi putut să-l şi omoare pentru asta, dar,
în zilele acelea de degradare nesfârşită, se întâmplase ceva cu
el. Voinţa lui de a trăi, care rezistase tuturor încercărilor
grele în perioada naufragiului, începea să dispară.
Prăbuşirea lui Green Hornet îi lăsase pe Phil şi Louie într-o
situaţie extremă, fără mâncare, fără apă, fără adăpost. Dar,
pe Kwajalein, paznicii încercau să-i deposedeze de ceva care
îi ţinuse în viaţă chiar şi atunci când nu mai aveau nimic:
demnitatea. Acest respect faţă de sine şi sentimentul preţuirii
personale stau la baza umanităţii; privarea de respect
înseamnă dezumanizare, înseamnă îndepărtare şi excludere
din omenire. Persoanele supuse unor tratamente inumane
ajung să se simtă inutile şi însingurate şi nu mai pot să-şi
păstreze speranţa. În lipsa demnităţii, se şterge însăşi
identitatea persoanei. Fără demnitate, oamenii nu se mai
definesc prin ei înşişi, ci prin aceia care îi ţin prizonieri şi
prin circumstanţele în care sunt obligaţi să trăiască. Un
aviator american doborât şi capturat de japonezi, supus
acestui tratament degradant, descria starea psihică pe care i-
o indusese captivitatea: „Devenisem efectiv o fiinţă umană
inferioară.” 1
Puţine societăţi umane preţuiesc demnitatea şi se tem de
umilire mai mult ca societatea japoneză, pentru care
pierderea onoarei merită sinuciderea. Poate că aceasta a fost
şi explicaţia pentru care soldaţii japonezi din al Doilea Război
Mondial şi-au umilit deţinuţii cu atâta zel, căutând să le ia
ceea ce era cel mai dureros şi mai grav de pierdut. Pe
Kwajalein, Louie şi Phil au aflat un adevăr sumbru, pe care îl
cunoşteau prea bine prizonierii fără scăpare din lagărele
morţii organizate de Hitler, sclavii din sudul Americii şi sute
de generaţii de oameni pierduţi. Demnitatea este esenţială
pentru supravieţuirea umană, la fel ca apa, mâncarea sau
oxigenul. Păstrarea încăpăţânată a demnităţii, chiar şi în faţa
unor încercări fizice extreme, poate să menţină treaz spiritul
1 Raymond Halloran, interviu prin e-mail, 3 martie 2008.
— 244 —