[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

putea vorbi coerent. Când a povestit familiei prin ce trecuse,
tatăl l-a acuzat că minţea şi i-a interzis să mai vorbească
despre război. Zguduit şi profund deprimat, McMullen nu
putea mânca şi a slăbit din nou, ajungând la numai 40 kg.
S-a prezentat la un spital pentru veterani, unde medicii s-au
mulţumit să-i prescrie injecţii cu vitamina B12. În timp ce-i
povestea prin ce trecuse unui oficial din armată, acesta a
ridicat telefonul şi a început să vorbească cu altcineva. După
doi ani, McMullen s-a pus din nou pe picioare, dar fără să fi
scăpat vreodată complet de trecut. La 60 de ani după Ziua
Victoriei, visele continuau să-l readucă în lagăr. 1 Reamintirea
experienţelor de război era atât de chinuitoare, încât îl
zdruncina timp de săptămâni întregi.
Prizonierii de război din Pacific care au revenit acasă în
1945 au fost cu toţii nişte oameni distruşi. Ei cunoscuseră
direct, pe pielea lor, vasta capacitate a omului de a suferi, ca
şi capacitatea la fel de vastă şi dorinţa însetată a unora
dintre oameni de a cauza suferinţă. Ei purtau în suflet
amintiri oribile, cu torturi şi umilinţe, precum şi sentimentul
acut de vulnerabilitate generat de conştientizarea rapidităţii
cu care puteau fi dezarmaţi şi dezumanizaţi. Mulţi se
simţeau singuri şi izolaţi după ce înduraseră abuzuri pe care
oamenii obişnuiţi nu le puteau înţelege. Demnitatea le fusese
spulberată şi înlocuită cu un sentiment profund de ruşine şi
nimicnicie. Şi înţelegeau, de asemenea, în mod acut că
nimeni nu putuse să-i salveze de această tragedie. Revenirea
acasă însemna pentru ei experimentarea unei profunde şi
periculoase solitudini.
Pentru aceşti oameni, strădania centrală a vieţii postbelice
era restaurarea demnităţii şi găsirea unei căi prin care să
vadă că lumea nu se reduce la ameninţările neantului. Nu
exista o cale unică şi corectă spre pacea interioară, ci fiecare
trebuia să-şi găsească propria soluţie, pe potriva propriului
trecut. Unii au reuşit. Pentru alţii războiul n-avea să se
încheie de fapt niciodată. Unii s-au retras în izolare
meditativă ori s-au pierdut în escapism. Iar în cazul altora,
1 Milton McMullen, interviu telefonic, 16 februarie 2005.
— 473 —