[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

apropie de el şi să-l lovească peste faţă cu pumnii.
Watanabe părea cuprins de extaz, lovind alternativ, când
cu stânga, când cu dreapta. Bătaia începută atât de brusc a
încetat la fel de subit. Dintr-odată liniştit, Pasărea i-a dat
drumul şi i-a spus:
— Te înec mâine.
Apoi s-a îndepărtat. Pe chipul lui se putea observa aceeaşi
satisfacţie pe care Louie o văzuse pe chipul lui Măcănilă
după ce acesta îl bătuse pe Harris la Ofuna. Era aceeaşi
expresie de extaz orgasmic.
Louie nu mai putea să suporte. S-a alăturat unui grup de
ofiţeri, vreo zece la număr, care au organizat o întâlnire
secretă. Când s-au despărţit, aveau pus la punct un plan de
asasinare a Păsării. 1
Planul era unul extrem de simplu. Oamenii aveau să se
năpustească asupra lui Watanabe, să-l ducă la etajul
superior al barăcilor, mai exact pe acea parte unde geamurile
dădeau chiar spre râul Hokura. Acolo aveau să-i lege de trup
o piatră mare şi să-l arunce pe geam. În momentul când
ajungea în apă, piatra urma să-l tragă la fund pe japonez.
Acest om nu trebuia să mai trăiască.
Ofiţerii şi-au împărţit între ei sarcinile, toate având
legătură cu asasinarea. Un grup trebuia să găsească o cale
de a-l prinde pe Watanabe. Japonezul avea o formă fizică
foarte bună şi era greu de imobilizat. Câţiva prizonieri mai
solizi aveau sarcina de a găsi o piatră cât mai mare, dar pe
care să o poată căra. Apoi era necesar ca piatra respectivă să
fie urcată pe scară şi aşezată lângă fereastră fără ca
temnicerii să-şi dea seama. Louie a primit sarcina de a fura
suficientă frânghie pentru a lega piatra de trupul Păsării.
Louie nu a reuşit să găsească nicio bucată de frânghie
destul de lungă pentru a lega un bolovan de trupul unui om.
Aşa că a început să fure bucăţi mai mici, pe care le-a legat
una de alta cu noduri rezistente, cum învăţase pe vremea
1 Louis Zamperini, interviu telefonic; Louis Zamperini, interviul luat de
George Hodak, Hollywood, California, în iunie 1988, AAFLA.
— 406 —