[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

ază pentru îngrăşăminte şi muniţie, fosfatul fusese
descoperit în 1.900 şi, de atunci, insula găzduia o întreagă
comunitate de afacerişti europeni şi muncitori chinezi care
lucrau în minele de pe insulă. Când a început războiul,
Nauru a devenit un trofeu extrem de râvnit. 1
Japonia a capturat Nauru în august 1942, i-a luat
prizonieri pe europenii care nu fugiseră încă şi i-a obligat pe
băştinaşi şi chinezi să excaveze în continuare fosfatul şi să
construiască o pistă de aterizare. Şi-au impus autoritatea cu
sabia, pedepsind cu decapitarea infracţiunile banale, cum ar
fi furtul unui dovleac. Când pista de aterizare a fost
terminată, Japonia avea o resursă bogată de fosfat şi o bază
militară ideală pentru atacuri aeriene.
Pe 17 aprilie, la întoarcerea dintr-o patrulare, Louie a fost
convocat la o şedinţă. America voia să treacă la cucerirea
insulei Nauru într-o manieră grandioasă, trimiţându-l pe
Super Man şi alte 22 de bombardiere pentru a ataca minele
de fosfat. În noaptea aceea, niciun om din escadrilă nu a
dormit. Au plecat cu puţin înainte de miezul nopţii, au
alimentat la Canton şi au zburat spre Funafuti, un mic atol
de unde trebuiau să lanseze atacul. Au găsit atolul plin de
ziarişti aduşi acolo de armată ca să scrie despre acest raid.
La una dintre şedinţe au fost instruiţi să bombardeze
Nauru de la 2.400 m, altitudine care i-a uimit pe Louie şi pe
ceilalţi. Chiar în săptămâna care trecuse ei făcuseră simulări
de luptă între 2.400 şi 3.000 m, iar posibilitatea de a fi
măcelăriţi de apărarea antiaeriană de la altitudinea aceea îi
speriase pe toţi. 2 „Sperăm numai”, scrisese Louie în jurnalul
1 Jack D. Haden, „Nauru: A Middle Ground During World War II”,
Raportul Pacific 97, Pacific Islands Development Program/East-West
Center for Pacific Islands Studies/University of Hawaii at Manoa,
http://166.122.164.43/archive/2000/ april/04-03-19.htm (accesat la 13
septembrie 2009); Jane Resture, „Nauru: A Short History”,
http://www.janeresture.com/nauru_history/index.htm (accesat la 13
septembrie 2009); Britt, op. cit., p. 34.
2 Stanley Pillsbury, interviuri telefonice, 25, 27 august 2004, 9 martie
2005, 18 august 2006, 23 ianuarie, 21 aprilie 2007; Louis Zamperini,
interviu telefonic; Louis Zamperini, jurnal, 17, 19 aprilie 1943.
— 135 —