[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

drept „lagărul de pedeapsă”. 1 După cum spunea comandorul
Maher, care fusese transferat de la Ofuna ca prizonier cu
rang înalt la Omori, Watanabe era „cel mai crâncen gardian
din toate lagărele de prizonieri din Japonia continentală” 2 .
Două lucruri îl deosebeau pe Watanabe de alţi criminali de
război celebri. Unul dintre ele era accentul pe care îl punea
pe tortura emoţională. Chiar şi după standardele culturii din
care provenea şi care preţuia atât de mult onoarea, era
neobişnuit de afectat de umilinţa pe care o resimţise şi de
aceea nu voia decât să se răzbune umilindu-i în acelaşi fel pe
oamenii aflaţi la mâna lui. În timp ce gardieni ca Măcănilă
erau doar nişte bătăuşi analfabeţi, Watanabe combina bătăile
cu acte menite să-i tortureze psihic pe prizonieri. Îi obliga să
se încline ore la rând în faţa unui dovleac sau a unui copac.
Unui cleric i-a ordonat să stea toată noaptea în picioare şi să
salute un catarg de steag, strigând continuu cuvântul
japonez pentru „salut”, keirei; când experienţa s-a încheiat,
omul plângea şi avea mintea rătăcită. A confiscat şi a distrus
fotografiile de familie ale prizonierilor, apoi i-a luat pe oameni
în birou şi le-a arătat scrisorile primite de acasă, după care,
fără să le desfacă, le-a dat foc în faţa lor. Ca să fie sigur că se
simt cu adevărat neajutoraţi, în fiecare zi schimba maniera în
care trebuiau să i se adreseze, iar cine nu nimerea formula
potrivită era bătut. Le ordona să încalce regulile lagărului, ca
apoi să îi pedepsească pentru asta. Prizonierul Jack Brady a
sintetizat totul într-o frază: „A fost cel mai sadic om pe care l-
am cunoscut vreodată.” 3
Celălalt lucru care îl deosebea pe Watanabe de camarazii
lui gardieni era inconsecvenţa. De cele mai multe ori,
Watanabe era zeul răzbunător de la Omori. Însă uneori, după
bătăi, revenea să-şi ceară iertare, de cele mai multe ori
plângând. De obicei, sentimentele de remuşcare durau
1 Martindale, op. cit., pp. 104-105.
2 Declaraţia lui Arthur Laurence Maher din dosarul lui Mutsuhiro
Watanabe (Sgt.), vol. I, 1945-1952, Dosarul 201 Prizonieri de război,
1945-1947, SCAP, secţia penală, divizia administrativă, RAOOH, RG 331,
NACP.
3 Knox, op. cit., p. 379.
— 317 —