[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Omori, iar Bush a continuat să discute cu el. Îngrijorat de
cele aflate, Tokugawa s-a dus la Oficiul pentru Prizonieri de
Război al Crucii Roşii şi a insistat să se ia măsuri în privinţa
lui Watanabe. Apoi i-a mărturisit lui Bush că întâmpină
anumite piedici. Dar, chiar înainte de Anul Nou, prinţul a
reuşit în demersul său, iar Watanabe a primit ordin să
părăsească lagărul de la Omori.
Însă victoria obţinută de Tokugawa nu avea să dureze.
Oficialii nu au întreprins nimic pentru a întrerupe contactul
Păsării cu prizonieri de război. Pur şi simplu, l-au transferat
într-un lagăr îndepărtat, izolat, unde avea să se comporte
exact la fel faţă de prizonierii de război, fără a mai fi controlat
în vreun fel de către prinţ sau de către Crucea Roşie. Pentru
ca Watanabe să nu aibă de suferit în vreun fel, colonelul
Sakaba l-a avansat la gradul de sergent. 1
Pasărea a dat o petrecere de adio la care i-a invitat şi pe
câţiva dintre prizonierii de război care erau ofiţeri. Aceştia au
început să umble prin lagăr, căutând să recolteze mostre de
scaun de la deţinuţii care sufereau de cele mai grave cazuri
de dizenterie, au făcut din respectivele mostre un fel de sos,
pe care l-au pus apoi peste nişte turte din orez. Când au
venit la petrecere, ofiţerii i-au oferit Păsării turtele, în semn
de preţuire. În vreme ce prizonierii îi spuneau caporalului cât
de mult o să-i ducă lipsa, acesta s-a înfruptat zdravăn din
cadou. 2 Părea să regrete profund că pleacă.
În ziua respectivă, Louie a privit pe fereastra barăcii sale şi
l-a văzut pe Pasăre într-un grup de oameni, cărora le
strângea mâinile. Toţi prizonierii de război erau deosebit de
binedispuşi. Louie a întrebat ce se întâmplă. Cineva i-a
răspuns că Pasărea urma să plece. 3
Turtele din orez nu şi-au făcut efectul chiar atât de repede
precum s-ar fi dorit. Când a traversat podul, Pasărea se
simţea cât se poate de bine. La Omori, epoca terorii se
încheiase.
1 Yuichi Hatto, interviu, 28 august 2004; James, op. cit., p. 280.
2 Martindale, op. cit., pp. 191-192.
3 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 365 —