[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Donald Roberton.
În august 1942, după un raid american asupra bazei
militare japoneze din Makin, în insulele Marshall, nouă
soldaţi fuseseră lăsaţi în urmă din greşeală. Capturaţi de
japonezi, ei au fost daţi dispăruţi. Louie era aproape sigur că
el este primul american care a aflat că au fost duşi pe
Kwajalein. Dar, în afară de el şi Phil, acum nu mai era aici
niciun prizonier. Louie a fost copleşit de presimţiri sumbre. 1
L-a strigat pe Phil. Vocea acestuia s-a auzit încet de
undeva, din stânga, departe. Era la capătul coridorului, întro
groapă sordidă, la fel ca şi Louie. S-au întrebat unul pe
altul dacă sunt bine. Ştiau amândoi că era posibil să fie
ultima oară când mai puteau să-şi vorbească. Însă, chiar
dacă au vrut atunci să-şi ia rămas-bun, n-au mai avut timp
s-o facă. S-a auzit o vânzoleală pe coridor, iar gardianul şi-a
luat postul în primire. Louie şi Phil nu au mai spus nimic.
Louie s-a uitat spre trupul său. Picioarele cu care alergase
o milă în 4 minute şi 12 secunde pe nisipul strălucitor, în
dimineaţa aceea din Kualoa, acum erau inerte. Trupul lui
vânjos şi plin de viaţă, pe care îl antrenase cu atâta grijă, se
diminuase, până când rămăseseră din el numai nişte oase
învelite în piele galbenă, pe care colcăiau paraziţi.
S-a gândit: „Ceea ce văd eu acum nu este decât un
cadavru care respiră.” 2
Louie a cedat, izbucnind într-un plâns greu şi sfâşietor.
Dar şi-a controlat suspinele, ca să nu fie auzit de gardian.
1 Tripp Wiles, Forgotten Raiders of ’42: The Fate of Marines Left Behind on
Makin, Potomac Books, Washington, D.C., 2007, fotografie.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 237 —