[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

de fiecare dată Watanabe asculta reportaje despre fugari
suspectaţi de crime de război. În timpul difuzării reportajelor,
scruta chipurile gazdelor sale, îngrijorat că l-ar putea
suspecta. Ziarele abundau în asemenea articole despre
fugari, descrişi ca „duşmani ai omenirii”. Astfel de afirmaţii îi
răneau sentimentele. I se părea scandalos că Aliaţii, care „nu
aveau să ierte”, vor superviza procesele japonezilor şi
considera că numai Dumnezeu avea dreptul să-l judece. „Mia
venit să strig: «Nu-i cinstit!»”, avea să scrie el.
Tensiunea vieţii sub o identitate falsă îl consuma. Se
temea în mod special de soţia fermierului, a cărei privire
părea mereu bănuitoare. Somnul venea cu greutate, aşa
încât trebuia să muncească până la istovire pentru a adormi.
Se întreba permanent dacă trebuia sau nu să se predea.
Într-o seară, pe când focul murea în vatră, Watanabe s-a
apropiat de fermier şi i-a spus cine este. Bătrânul l-a
ascultat, cu ochii aţintiţi asupra flăcărilor, plescăind uşor cu
limba pe proteza dentară.
— Se spune că gura nestăpânită aduce rele, a zis el în cele
din urmă. Ar trebui să fii atent ce vorbeşti.
N-a mai adăugat nimic şi i-a întors spatele.
*
În timp ce Watanabe stătea ascuns, alţi oameni care
maltrataseră prizonieri de război erau arestaţi, duşi la
închisoarea Sugamo din Tokio şi judecaţi pentru crime de
război. Aproximativ 5.400 de japonezi au fost judecaţi de
Statele Unite şi de alte naţiuni; 4.400 au fost condamnaţi,
dintre care 984 au primit pedeapsa capitală, iar 475 au fost
condamnaţi la închisoare pe viaţă. 1 Peste 30 de membri ai
personalului din Ofuna au fost condamnaţi la sentinţe ce au
totalizat aproximativ 350 de ani de închisoare. Bucătarul cel
hoţ, Tatsumi „Creţul” Hata, a fost condamnat la 20 de ani.
Masajiro „Rahat” Hirayabashi, care bătuse nenumăraţi
prizonieri şi o omorâse pe raţa Gaga, a primit 4 ani de
1 John W. Dower, Embracing Defeat: ]apan in the Wake of World War II,
Norton, New York, 1999, p. 447.
— 481 —