[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

le-a găsit prin curtea lagărului şi care puteau fi folosite ca
hârtie igienică, precum şi orice fărâmă de cablu care zăcea pe
acolo. Le-a depozitat pe toate în ascunzătoarea lui de sub
podea.
Timp de două luni, oamenii s-au tot pregătit. La apropierea
zilei stabilite, Louie era plin de „o bucurie înfricoşată”, cum
avea să spună ulterior. 1
Chiar înainte de data evadării, s-a întâmplat ceva care a
schimbat totul. Un prizonier dintr-un alt lagăr a evadat.
Oficialii de la Ofuna i-au adunat pe toţi prizonierii în curte şi
le-au transmis că intră în vigoare un nou decret: cine e prins
încercând să evadeze va fi executat, iar pentru fiecare
prizonier care evadează vor fi executaţi mai mulţi ofiţeri.
Louie, Tinker şi Harris şi-au amânat punerea în aplicare a
planului. 2
După ce planul cu evadarea a picat, Louie şi Harris şi-au
canalizat atenţia asupra reţelei de informaţii din captivitate.
La începutul lui septembrie, un prizonier a văzut un ziar pe
biroul lui Măcănilă. În ziar era tipărită şi o hartă de război.
Puţine lucruri erau mai periculoase decât să furi de la
Măcănilă, dar când deasupra capetelor plutea ameninţarea
cu execuţia în masă odată cu invazia trupelor aliate,
prizonierii erau în stare de orice ca să afle noutăţi. Un singur
om avea destulă experienţă într-ale furtului încât să se
angajeze la o treabă atât de riscantă.
Zile la rând, Louie a supravegheat de afară biroul lui
Măcănilă, uitându-se după el şi după ceilalţi gardieni. În
fiecare zi, la o anumită oră, ei se duceau în birou să-şi bea
ceaiul, ieşeau afară să fumeze, după care se întorceau.
Lungimea pauzei de ţigară era invariabil aceeaşi: 3 minute.
Acesta era intervalul în care Louie trebuia să acţioneze, în
condiţii extrem de periculoase. Harris şi-a luat în primire
postul de supraveghere, iar Louie a început să-şi facă de
treabă pe lângă biroul lui Măcănilă, în aşteptarea
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 Ibidem.
— 304 —