[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

groaznică. 1
Mintea fostului alergător pleca adeseori de la Ofuna,
purtându-l acasă. De doi ani nu-şi mai văzuse familia. Se
gândea la casa micuţă şi albă, la Virginia şi Sylvia, la tatăl
său, la dragul şi devotatul Pete. Dar cel mai pregnant îşi
amintea de mama lui. Fred Garret îi spusese lui Louie că
familia fusese anunţată că a murit. Nici nu putea să se
gândească la felul în care primise această veste mama lui. 2
Toată această acumulare de suferinţă, durerea amintirilor
şi convingerea că japonezii nu îi vor lăsa să plece vii de la
Ofuna l-au făcut pe Louie să asculte cu atenţie zgomotul
avioanelor din apropiere şi să se întrebe dacă n-ar putea
cumva să fugă cu ele. Împreună cu Harris şi Tinker au
examinat gardul şi toţi trei au ajuns la concluzia că ar putea
să scape de sub ochii gardienilor şi să treacă de sârma
ghimpată. Gândul acesta ajunsese să-i obsedeze pe toţi trei.
S-au hotărât să-l pună în aplicare – să fure un avion şi să
fugă din Japonia.
La început, planul lor părea că se află într-un punct mort.
În lagăr fuseseră aduşi legaţi la ochi, iar în afara lagărului nu
ieşiseră decât pentru scurtă vreme, atunci când irigaseră
câmpul de orez, aşa că nu cunoşteau mai nimic despre zona
în care se aflau. Nu ştiau unde este aeroportul, nici cum ar
putea să fure un avion. Apoi un gardian amabil i-a ajutat
fără să vrea. S-a gândit că le-ar plăcea să se uite pe o carte şi
le-a dat un almanah japonez. Harris a deschis almanahul şi
a rămas uluit. Cartea era plină de informaţii detaliate despre
porturile japoneze şi navele acostate în ele, despre
combustibilul pe care acestea îl foloseau, despre distanţele
dintre diferite localităţi şi despre diverse puncte de reper. Se
găseau acolo toate datele de care aveau nevoie pentru a pune
la punct o evadare.
În orele acelea în care au studiat almanahul, au pus la
punct un alt plan. Au abandonat ideea de a fura un avion în
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 Ibidem.
— 301 —