[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

un rege. Vei primi tot ceea ce îţi va pofti inima (da, chiar şi
roşcate, dacă asta vei dori).” 1 Deşi continua să scrie, şi
Sylvia, la fel ca restul familiei, se temea de ce putea fi mai
rău. Pete, ofiţer la San Diego, suna mereu acasă întrebând de
noutăţi. I se răspundea de fiecare dată că nu aveau nicio
veste.
În dimineaţa zilei de 9 septembrie, Pete a fost trezit de o
mână care îl scutura zdravăn. A deschis ochii şi a văzut
zâmbetul larg al unuia dintre prietenii săi. Articolul lui
Trumbull apăruse în Los Angeles Times. Titlul, tipărit cu
litere de-o şchioapă, spunea totul: ZAMPERINI SE ÎNTOARCE
DIN MORŢI.
Pete a sărit imediat în picioare şi s-a grăbit să ajungă la un
telefon. A format repede numărul părinţilor săi. Sylvia a
ridicat receptorul. Pete a întrebat-o dacă aflase vestea.
— Ai aflat vestea? l-a întrebat ea în acelaşi timp.
— Dacă am aflat-o? Şi încă cum!
Pete a vrut să stea de vorbă cu mama lor, însă aceasta era
mult prea emoţionată pentru a putea vorbi. 2
Louise şi Virginia au dat fuga la biserică să aducă
mulţumiri pentru vestea bună, după care s-au grăbit înapoi
acasă pentru a se pregăti de oaspeţi. În timp ce stătea în
camera lui Louie, ştergând de praf trofeele obţinute de el la
diverse curse, Louise plângea şi repeta mereu: „Vine acasă!
Vine acasă!”
— De-acum înainte, a decretat ea, ziua de 9 septembrie va
fi pentru mine Ziua Mamei, pentru că aceasta este ziua în
care am aflat că băiatul meu se întoarce acasă, de unde nu
va mai pleca niciodată.
— Tu ce spui, tată? l-a întrebat cineva pe tatăl lui Louie.
— Japonezii nu l-au putut doborî! a răspuns Anthony.
Băiatul meu e tare, să ştii! 3
1 Sylvia Zamperini, scrisoare către Louis Zamperini, 31 august 1945.
2 „Lou Zamperini’s Release Thrills Brother at NTC”, Hoist, U.S. Naval
Traning Center, San Diego, 14 septembrie 1945.
3 „Zamperini’s Mother Sheds Tears of Joy”, articol nedatat, din colecţia lui
Peter Zamperini, FMP.
— 443 —