[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

pumnul. Diareea i se agravase, acum elimina şi sânge. În
fiecare zi, striga disperat că vrea un doctor. La un moment
dat, chiar a venit unul. A intrat în celulă, s-a ghemuit şi s-a
uitat la el, a chicotit şi a plecat.
Încovrigaţi pe podeaua acoperită de pietriş, prizonierii
aveau senzaţia că le ies oasele prin piele. Louie s-a rugat să i
se dea o pătură pe care să stea, dar cererea i-a fost ignorată.
Toată ziua şi-o petrecea încercând să-şi întărească membrele,
se chinuia să se ridice în picioare, rămânea aşa un minut
sau două, ţinându-se de perete, după care aluneca înapoi pe
podea. Îi era dor de barcă.
Două înghiţituri de apă pe zi nu erau nicidecum suficiente
pentru a reface pierderile masive de lichid suferite de
organismul lui. Setea a devenit mult mai chinuitoare decât
fusese vreodată în zilele naufragiului. S-a târât spre uşă şi a
cerşit apă. Paznicul s-a îndepărtat, apoi s-a întors cu o
cănuţă. Louie, plin de recunoştinţă, s-a apropiat de geam să
ia cana. Atunci paznicul i-a aruncat lichidul fierbinte pe faţă.
Însă Louie era atât de deshidratat, încât nu se putea stăpâni
să nu cerşească apă în continuare. Episodul s-a repetat de
cel puţin patru ori, iar apa fierbinte i-a umplut faţa de
băşici. 1 Louie era conştient că ar putea să moară din cauza
deshidratării, iar o parte din el chiar spera să se întâmple
asta.
Într-o zi, când zăcea pierdut în suferinţa lui, a auzit o
melodie. Vocile pe care le auzise în barcă se întorseseră la el.
S-a uitat în celulă, dar cântăreţii nu se aflau acolo. Numai
muzica lor era cu el. S-a lăsat învăluit de ea, i s-a părut că îi
dă speranţă. În cele din urmă, cântecul a încetat, dar Louie l-
a continuat în gând, iar şi iar. 2 S-a rugat intens, cu ardoare,
ore la rând.
La capătul holului zăcea Phil. Şobolanii mişunau peste tot,
se căţărau pe găleata cu fecale, se bălăceau în urină, îl
1 Declaraţia lui Louis Zamperini din 1 noiembrie 1945, colecţia John D.
Murphy, HIA, Stanford, California; Louis Zamperini, interviu telefonic;
Louis Zamperini, note din 1946 despre experienţa prizonieratului.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 241 —