[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

există o placă în memoria celor opt gardieni spânzuraţi. La
cererea „familiilor” gardienilor, pe placă nu figurează niciun
nume, ci doar câteva cuvinte simple: „Opt stele pe cerul
liniştit.”
La începutul anului 1997, Draggan Mihailovich de la CBS
a sosit în Tokio în căutarea lui Watanabe, înarmat cu o
adresă şi un număr de telefon. Şeful biroului CBS pentru
Japonia a sunat la numărul respectiv; i-a răspuns soţia lui
Watanabe, care i-a zis că Mutsuhiro nu poate vorbi cu ei
pentru că este grav bolnav, ţintuit la pat. Mihailovich i-a
cerut şefului biroului să telefoneze din nou pentru a
transmite urările sale de însănătoşire pentru Watanabe.
Urările au păcălit-o pe doamna Watanabe, care a spus că
soţul părăsise ţara cu afaceri şi că nu ştie când se va
întoarce. 1
Înţelegând că era evitat, Mihailovich s-a postat în faţa
clădirii în care Watanabe îşi avea atât apartamentul, cât şi
biroul. A aşteptat ore la rând, dar Watanabe n-a apărut.
Tocmai când începuse să-şi piardă speranţa, i-a sunat
telefonul mobil. Watanabe răspunsese la apelul şefului
biroului şi, aflând că producătorii de la CBS aveau un mesaj
din partea lui Louis Zamperini, a acceptat să-i întâlnească la
un hotel din Tokio.
Mihailovich a închiriat o cameră, în care şi-a instalat
echipa de filmare. Bănuind că Watanabe nu va fi de acord cu
un interviu oficial, el şi-a echipat cameramanul cu o şapcă de
baseball dotată cu o cameră video minusculă. Pasărea a
apărut la ora stabilită.
Au luat loc în holul de la Recepţie, iar Watanabe a
comandat o bere. Mihailovich i-a explicat că realizează un
documentar despre Louis Zamperini. Watanabe a recunoscut
numele imediat.
— Şase sute de prizonieri, a zis el. Zamperini, numărul
1 Draggan Mihailovich, interviu prin e-mail, 3 august 2007; CBS
Television, „48 Hours: Race to Freedom”, 1998.
— 528 —