[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Capitolul 11
„Nimeni n-o să scape cu viaţă din asta”
Joi, 27 mai 1943, Louie s-a trezit la ora 5 dimineaţa. Toată
lumea din casă dormea. A ieşit afară în vârful picioarelor şi a
urcat în pas alert dealul din spatele casei, ca să se
încălzească, apoi s-a întors, s-a îmbrăcat cu hainele de
antrenament şi a pornit spre pistă. Pe drum a întâlnit un
sergent cu maşina şi l-a rugat să meargă pe lângă el.
Sergentul a fost de acord, aşa că Louie a alergat în paralel cu
jeepul. A reuşit să străbată o milă în 4 minute şi 12 secunde,
un timp uimitor, având în vedere că alerga pe nisip. Era întro
formă mai bună ca niciodată. 1
S-a întors acasă la pas, s-a spălat şi s-a îmbrăcat cu o
pereche de pantaloni kaki subţiri, un tricou şi o cămaşă de
muselină pe care şi-o cumpărase din Honolulu. După ce a
luat micul dejun şi a mai pierdut timpul aranjându-şi
camera, i-a scris lui Payton Jordan, a băgat scrisoarea în
buzunarul de la cămaşă, s-a suit împreună cu Phil şi
Cuppernell într-o maşină închiriată şi au plecat spre
Honolulu.
La poarta bazei militare au fost opriţi cu un steag fluturat
de locotenentul pe care îl dispreţuiau ei, acela care le ceruse
în trecut să zboare pe Super Man cu doar trei motoare.
Locotenentul avea acum o misiune urgentă. Bombardierul lui
Clarence Corpening, care plecase spre Canton cu o zi înainte,
nu ajunsese la bază. Locotenentul, care avea impresia că
avionul era un B-25, şi nu un B-24, care era mult mai mare,
căuta voluntari care să plece în căutarea lui. Phil i-a spus că
ei nu aveau avion. Locotenentul le-a zis că pot să-l ia pe
Green Hornet. Când Phil i-a răspuns că acel avion este
incapabil să zboare, locotenentul a replicat că trecuse de
inspecţie. Atât Louie, cât şi Phil ştiau că, deşi se folosea
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 161 —