[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

fuga la geam şi a văzut clădirea de vizavi sărind în sus, apoi
prăbuşindu-se la pământ. Un bombardier care planase spre
ea o lovise în plin. Pe aripile lui erau desenate cercuri roşii.
Pete Zamperini se afla acasă la un prieten în acea
dimineaţă; jucau cărţi şi se pregăteau să plece la o partidă de
golf. În spatele lui, sfârâitul gofrelor din tigaie se amesteca cu
vorbăria de la radio. O voce gravă a întrerupt transmisiunea.
Jucătorii au lăsat jos cărţile.
În Texas, Louie era la cinematograf, în permisia de sfârşit
de săptămână. Sala era plină de soldaţi care aveau câteva
zile libere după nesfârşitele runde de instrucţie care
alcătuiau viaţa soldatului în timp de pace. La jumătatea
spectacolului, ecranul s-a făcut alb. Imediat după aceea, s-a
aprins lumina în sală şi un bărbat a urcat în grabă pe scenă.
O fi vreun incendiu? se întreba Louie.
Toţi soldaţii trebuie să se întoarcă imediat la bază, le-a
spus bărbatul. Japonia a atacat Pearl Harbor.
Louie îşi va aminti multă vreme cum a rămas încremenit,
cu ochii lărgiţi de uimire şi cu mintea blocată. America intra
în război. Apoi şi-a luat şapca şi a ieşit în fugă din clădire. 1
*
1 Luis Zamperini, interviu telefonic; Peter Zamperini, interviu telefonic, 19
octombrie, 2004.
— 80 —