[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Capitolul 25
B-29
Într-una din ultimele zile ale lunii octombrie din anul
1944, Louie împingea o roabă pe Podul Omori, trecând
printr-un sat aflat la capătul podului şi mergând mai
departe, spre Tokio. 1 Alături de el se aflau un alt prizonier şi
un gardian. Primiseră ordin să ia carne pentru raţiile
deţinuţilor. Louie se afla în Japonia de 13 luni, dar era
pentru prima oară când i se permitea să intre în lumea al
cărei prizonier era, fără să fi fost legat la ochi în prealabil.
În Tokio, situaţia era catastrofală. Nu se vedeau nicăieri
tineri. Din cauza războiului, era criză de alimente şi de orice
tip de bunuri în general, iar pieţele şi restaurantele
rămâneau închise. Civilii purtau haine sărăcăcioase şi arătau
neîngrijit. Toată lumea ştia că urmau să vină americanii şi
întregul oraş părea că-şi ţine respiraţia. Grupuri de copii şi
adolescenţi scurmau prin şanţuri şi prin clădiri năruite
pentru a-şi procura lemne de foc. 2
Louie, celălalt prizonier şi gardianul au ajuns la abator,
unde roaba a fost umplută cu carne de cal. În timp ce se
întorceau la Omori, Louie a observat peretele unei clădiri pe
care cineva scrisese cu vopsea „B Niju Ku”. 3 Prima literă era
cât se poate de simplă, era chiar un B din alfabetul latin.
Louie ştia că niju înseamnă „douăzeci”, iar ku – „nouă”, dar
nu ştia că termenul ku mai avea şi sensul de durere,
calamitate, suferinţă. Louie a ajuns cu roaba la Omori,
întrebându-se la ce anume se referea inscripţia „B douăzeci
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 Milton McMullen, interviu telefonic, 16 februarie 2005; Bush, op. cit.,
pp. 213, 222-223; Weinstein, op. cit., p. 248.
3 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 334 —