[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Epilog
Într-o zi de iunie a anului 1954, pe marginea unui drum
şerpuit din munţii californieni San Gabriel, un grup de băieţi
a coborât dintr-un camion. Tinerii au rămas clipind des
dinaintea soarelui puternic. Aveau feţe dure şi pumni iuţi, iar
majoritatea cunoşteau îndeaproape căminele pentru
reeducare şi închisorile pentru minori. Alături de ei se afla
Louie, privindu-i cum studiază pământul lipsit de asfalt,
spaţiul neîngrădit de ziduri. Simţea că-şi revede propria
tinereţe.
Aşa a luat naştere marele proiect al vieţii lui Louie: tabăra
nonprofit pentru băieţi Victory. 1 Pornind doar cu o idee şi
foarte puţini bani, Louie a găsit un fost spaţiu de campare în
care chiria minusculă compensa starea deplorabilă a
întregului complex, apoi a convins diverse companii să
doneze materiale. A petrecut apoi doi ani manevrând
excavatoare, dislocând bolovani şi săpând o piscină. Când a
terminat, în faţa ochilor apăruse o tabără frumoasă.
Victory a devenit o salvare pentru băieţii rătăciţi. Louie
accepta pe oricine, inclusiv un băiat atât de refractar, încât
Louie a trebuit să fie numit şerif-adjunct pentru a-l putea lua
în custodie. I-a dus pe băieţi la pescuit, la înot, la călărie, în
excursii şi, iarna, la schi. I-a condus în drumeţii montane,
lăsându-i să vorbească despre necazurile şi problemele lor,
au suit şi coborât în rapel împreună pe stânci. Le-a proiectat
filme vocaţionale şi s-a simţit în culmea fericirii când un
băiat, urmând proiecţia video cu descrierea unei meserii, a
şoptit: „Asta vreau eu să fac!” Iar seara Louie a stat cu băieţii
în jurul focului de tabără şi le-a povestit despre tinereţea lui,
despre război şi despre drumul care l-a condus către pacea
interioară. N-a exagerat cu creştinismul, dar l-a prezentat ca
pe o opţiune. Unii au fost convinşi, alţii nu, însă mai toţi
băieţii care au trecut pe la Victory au sosit acolo ca nişte
1 Louis Zamperini, interviu telefonic; Louis Zamperini, interviu acordat lui
George Hodak, Hollywood, California, iunie 1988, AAFLA.
— 512 —