[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

spital pentru a fi examinat. 1 La fel ca majoritatea prizonierilor
de război, care au mâncat fără încetare după eliberare, Louie
a luat foarte rapid în greutate; acum cântărea aproape 65 kg,
cu doar 8 kg mai puţin faţă de greutatea pe care o avusese
înainte de prăbuşirea avionului său. Din cauza retenţiei de
apă, părea bine făcut, cu faţa plină, însă avea o greutate
lipsită de masă musculară. Continua să sufere din cauza
dizenteriei şi se simţea vlăguit, ca un fir de iarbă în bătaia
vântului. Nu avea decât 28 de ani, însă trupul şi psihicul său
avuseseră foarte mult de suferit din cauza celor 27 de luni de
abuzuri şi lipsuri. Medicii, care ştiau foarte bine cum fusese
Louie pe vremuri, l-au invitat să stea jos, pentru că urma o
discuţie cât se poate de serioasă. După ce întâlnirea cu
medicii a luat sfârşit, un reporter l-a întrebat despre cariera
sa sportivă.
— S-a terminat, a replicat el cu voce aspră. Nu voi mai
alerga niciodată. 2
Membrii familiei Zamperini erau cu nervii la pământ. Din
momentul prăbuşirii, singurul mesaj primit de la Louie
fusese acela transmis la radio cu 10 luni în urmă. Nu
sosiseră încă scrisorile trimise de el după ce Pasărea plecase
de la Omori. În afara confirmării faptului că Louie este
prizonier de război, transmisă de către reprezentanţii
Departamentului de Război al Statelor Unite, nu mai aveau
nicio veste despre el. Ziarele erau pline de poveşti despre
prizonieri de război ucişi în lagăre, iar familiile acestora nu
mai aveau linişte. Membrii familiei Zamperini au contactat
Departamentul de Război, însă reprezentanţii acestei
instituţii nu aveau ce să le comunice. Sylvia continua să-i
scrie lui Louie despre toate lucrurile pe care urmau să le facă
împreună atunci când el se va întoarce acasă. „Dragul meu, o
să avem mare grijă de tine”, îi scria ea. „O să te tratăm ca pe
1 „Lou Zamperini Has Won Final Race on Track”, Olean (N.Y.) Times
Herald, 13 septembrie 1945.
2 „Zamperini Drifted 1.200 Miles on Raft”, Stars and Stripes, 14
septembrie 1945.
— 442 —