[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

gândit Phil, atunci America va câştiga războiul. 1
Louie s-a urcat iar în barcă şi s-a prăbuşit epuizat pe
fundul ei. Când bombardierul s-a întors, era mult prea obosit
ca să mai sară din nou în apă. În timp ce avionul executa un
ultim survol, Louie, Mac şi Phil au rămas în barcă nemişcaţi.
Mitraliorii nu au mai tras. Bombardierul a zburat spre vest şi
a dispărut la orizont.
Barca lui Phil fusese tăiată în două. Un glonte lovise
pompa de aer şi ricoşase exact în mijlocul părţii de jos,
sfâşiind-o de la un capăt la celălalt. Tot ce se aflase în barcă
dispăruse acum în apă. Ambarcaţiunea însăşi, fiind
confecţionată din pânză cauciucată, nu s-a scufundat, însă
era mai mult decât evident că nu putea fi reparată. Boţită şi
diformă, plutea inutil pe suprafaţa apei.
Oamenii s-au înghesuit ca sardinele în ce mai rămăsese
din barca lui Mac şi Louie; era mult prea mică pentru trei
persoane. Pânza bărcii avea găuri minuscule provocate de
gloanţe. Avea două camere de aer, dar ambele erau găurite
acum. De fiecare dată când unul dintre ei se mişca, aerul
ieşea şuierând din barcă, iar pânza se încreţea şi mai tare. Se
scufunda din ce în ce mai mult sub apă. Rechinii săgetau
împrejur, stârniţi, desigur, de gloanţe, de vederea şi de
mirosul oamenilor şi de barca ce se adâncea tot mai mult în
apă.
În timp ce naufragiaţii zăceau din cauza epuizării şi a
şocului, câte un rechin sărea din apă când şi când, cu gura
deschisă, încercând să tragă câte o victimă cu el în ocean.
Atunci unul dintre oameni lua o vâslă şi lovea rechinul, care
se retrăgea singur în apă. Apoi sărea un altul şi, după el,
încă unul. Oamenii şi-au luat padelele şi au început să
vâslească, rotind barca, se întorceau şi izbeau cu putere în
rechini. Tot întorcându-se şi lovindu-i pe prădătorii care
săreau spre ei, au presat aerul din compartimente, iar acum
barca se scufunda şi mai mult. În scurt timp, partea de jos
1 „Mr. Phillips on CBS, Our Hero, Mr. Phillips”, articol nedatat din
documentele lui Karen Loomis, FMP.
— 212 —