[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Desigur, consecinţele fizice ale captivităţii au fost teribile,
însă cele emoţionale s-au dovedit mult mai perfide, mai
răspândite şi mai persistente. În primii şase ani postbelici,
psihonevroza a fost unul dintre cele mai uzuale diagnostice
în cazul foştilor prizonieri de război din Pacific spitalizaţi. La
aproape 40 de ani după război, un studiu a constatat că
peste 85% din foştii prizonieri din Pacific sufereau de
tulburări de stres posttraumatic (PTSD), caracterizate,
printre altele, prin flashbackuri, anxietate şi coşmaruri. Iar
într-un studiu din 1987, în jur de 80% din foştii prizonieri de
război din Pacific aveau „deficienţe psihiatrice”, 60%
manifestau tulburări anxioase, mai mult de 25% aveau PTSD
şi aproape 20% sufereau de depresii. Pentru unii a existat o
singură cale de scăpare: un studiu din 1970 a raportat că
foştii prizonieri de război din Pacific comiteau cu 30% mai
multe sinucideri decât grupul-martor al studiului. 1
Toate aceste afecţiuni, fizice şi emoţionale, au avut urmări
devastatoare. Veteranilor li se acordau compensaţii bazate pe
gradul lor de invaliditate, care era cuprins între 10 şi 100%.
În ianuarie 1953, la aproape 8 ani după încheierea
războiului, o treime din foştii prizonieri de război din Pacific
au fost clasificaţi cu grad de invaliditate situat între 50 şi
100%.
Astfel de statistici mărturiseau câte ceva despre existenţe
chinuite şi uneori distruse. Flashbackurile, în care oamenii
îşi retrăiau traumele şi nu puteau deosebi iluzia de realitate,
erau la ordinea zilei. Coşmarurile intense erau aproape
omniprezente. Foştii prizonieri aveau episoade de
1 Dr. Norman S. White, scrisoare către editor, Hospital and Community
Psychiatry, noiembrie 1983; Bernard M. Cohen şi Maurice Z. Cooper, A
Follow-up Study of World War II Prisoners of War, Government Printing
Office, Washington, D.C., 1955; D. Robson et al., „Consequences of
Captivity: Health Effects of Far East Imprisonment in World War II”, JM:
An International Journal of Medicine, vol. 102, nr. 2, 2009, pp. 87-96; dr.
Robert Ursano şi dr. James Rundell, „The Prisoner of War”, War
Psychiatry, Office of the Surgeon General, Washington, D.C., 1995, pp.
431-456.
— 470 —