Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

În ce termeni se poate discuta despre identitate? În cei ai dicţionarelor, ai
cărţilor de socio-psihologie, de logică, de filosofie sau dimpotrivă în cei ai
scriitorilor. Dar în ce fel poate fi trăită? Răspunsul celor care au supravieţuit
Auschwitz-ului este: prin scris.
Antisemitismul este în primul rând o problemă identitară, sau mai bine zis
de identitate impusă anumitor indivizi cărora li se recunoaşte doar
apartenenţa la o naţiune ebraică idealizată în sens negativ, şi care în realitate
nu este deloc unitară. Ceea ce au în comun Imre Kertész, Elias Canetti,
Györg Konrád nu este atât faptul că sunt evrei şi că au scris despre copilăria
şi adolescenţa lor, ci o conştientizare precoce a impunerii unei identităţi
construite mai degrabă pe criteriul diferenţierii decât pe cel al apartenenţei
la o comunitate. În cazul lui Canetti este vorba de o discriminare interetnică
a cărei contradicţie scapă chiar mamei care, deşi pasionată de lectură şi
teatru se mândreşte cu apartenenţa la o „buena famiglia”: „Legităţile
sefarzilor erau într-o anumită măsură complicate. Ei erau evrei credincioşi,
pentru care viaţa de comunitate însemna ceva, ea se afla, fără exagerare, în
centrul existenţei lor. Dar ei se considerau evrei de un tip deosebit şi aceasta
se referea la tradiţia lor spaniolă. ... Cu îngâmfare naivă erau priviţi de sus
ceilalţi evrei... Dar această discriminare generală nu era încă totul! Chiar
printre sefarzi existau familiile bune, prin care se înţelegeau cele care erau
de multă vreme bogate.” 38 Györg Konrád ştia de la vârsta de cinci ani că
Hitler spune lucruri rele despre evrei şi că va fi omorât dacă acesta învinge
iar Gyurka din În afara destinului încearcă s-o convingă pe una dintre
surorile Fleischmann că nu este urâtă de oameni pentru ea însăşi, că nu e o
chestiune personală, că evreii nu sunt altfel decât ceilalţi, că „omul nu poate
decide de unul singur asupra acestei deosebiri: în fond, după câte ştiu,
tocmai la asta slujeşte steaua galbenă.” 39
Evreitatea celor trei autori nu ţine de o identificare cu şi o aderare la un set
de valori împărtăşite de o comunitate ci de schimbul de variabile din
matematică, schimb ce nu influenţează cu nimic egalitatea
evreu(X)=evreu(Y)=evreu. Este tot un soi de identitate care însă n-are nimic
de-a face cu acea conştientizare de sine ca individ ci reprezintă o tentativă
de uniformizare a particularului, o reducere a miraculosului viu la un set de
noţiuni şi imagini artificial construite care servesc drept fundamente
apriorice ale ideologicului: acelaşi şarpe care-şi înghite coada. Acest
fenomen este ilustrat de episodul din În afara destinului în care personajul
principal ajunge în gara de la Auschwitz şi îi identifică pe evreii de acolo cu
38
Elias Canetti, Limba salvată, Istoria unei tinereţi, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1984,
pp.16-17.
39
Imre Kertész, În afara destinului, Bucureşti, Est Samuel Tastet Editeur, 2003, p.
34.
105