Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

- În privinţa vârstei şi a diagnosticului medical, n-am greşit. Sunt sigur că
domnul L. are o mulţime de calităţi alese ale spiritului feminin.
Peste câteva momente, a urmat o altă mistificare: mi-au dat un manuscris
plin de litere amestecate, orientate în direcţii diferite, aruncate pe alocuri de
o mână tremurândă.
- Inutil te străduieşti să te strecori, D’Artagnan. Când scriem, nu scriem
doar cu mâna, ci, mai degrabă, cu sufletul nostru, cu sângele nostru.
Tu eşti aici ca un bebeluş, care îşi pune pe cap o pânză şi le spune altora,
prin gura sa, că a plecat.
L-ai jucat acest rol, D’Artagnan?
D’Artagnan s-a îmbujorat şi toţi au explodat în râsete.
- Domnule Athos, mi-a spus o domnişoară, care credea că acesta era numele
meu adevărat, nu cumva sunteţi chiromant? Mi-a întins mâna sa palidă, subţire,
delicată, ca floarea de măr. Am luat-o în mâinile mele, simţind un tremur în
suflet. Fiindcă şi eu, nu o dată, sunt ca frunza acelui populus tremula, pe care lam
pomenit mai înainte. Mâna ei semăna cu o mână care mă înnebunise cândva
şi care îmi revine în minte totdeauna cu nostalgie. Degete lungi, nobile, o
perfecţiune realizată de Dumnezeu însuşi. Am închis puţin ochii şi parcă am
văzut-o pe „cealaltă” fată în faţa mea, ba chiar i-am simţit parfumul, vocea…
- Să-mi fie iertat acum că m-am îndepărtat de temă, dar de vină este adierea
vântului ce parcurge foile, trecând printre ele…
Diletant fiind, mi-a venit în minte o strofă a unui poet francez, al cărui nume
nu-l cunosc.
O citisem cu mulţi ani în urmă într-o revistă.
De quel mica de neige,
De quel cierge vierge,
Est fait le blanc de la main? 100
- Nu ştiu dacă originalul sună exact aşa, dar eu aşa am reprodus-o în faţa
prietenilor.
Apoi am vorbit:
- Domnişoarelor, să-mi permiteţi să vi le observ toate mâinile, după care să
vă povestesc ce se vede în ele, începând cu linia vieţii.
- Dar mâinile noastre? - a întrebat un prieten.
- Ele intră într-o categorie specială şi, dacă veţi avea răbdare, le voi cerceta
cu grija cuvenită.
Au trecut pe rând prin mâinile mele, mâini liniştite, mâini nervoase, prietenoase,
mâini reci, mâini plinuţe sau subţiri, mâini albe…
Am terminat cu mâinile primei fete, care mi-au trezit amintirile.
Apoi am spus:
100 În franceză: De ce ninsoare măruntă / Din ce lumânare virgină / E făcut albul mâinii?
381