Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Luceafărul oprindu-şi zborul
În taină şi iubire vie
Sub munţi se stinge ca un gând
Oraşul nostru efemer
Se aprind stelele pe rând
Întru frumos! Întru mister!
În clipa-aceasta de apus
Când ochii-mi beau ca din izvor
Pricep cum sufletul, de sus
Mi-e fermecat de un alt dor
Sfârşit de toamnă
(Mbarim vjeshte)
A zburat şi-ultimul stârc, cel măreţ şi plin de dor
Printre munţii cu zăpadă, a plecat devreme-n zor
Plecă greu, îngândurat, iar cu pliscul său prea tare
Noului stăpân de cuib, i-a bătut la poarta mare
Nu se mai zăreşte stârcul, cel al soartei încarnare
După brazdele săpate de copite, pluguri, care
Cârtiţa nu se aude, şoricelul cenuşiu,
A pierit şopârla neagră şi tot câmpul e pustiu
Îngheţat pământul zace fără glas sub boarea rece
Bate vântul mohorât, suferinţele întrece
Frigul creşte şi se zbate, dar prea veselă, micuţă
Printre garduri şi tufişuri ciripeşte-o vrăbiuţă!
Vai, ce har avut-a stârcul, nobil, suflet înălţat
Când păşea încet şi mândru, ca un mire încoronat!...
Însoţit tot timpul, dulce, de mireasa-i strălucită
Ce privea în sus, spre ceruri, calmă şi neprihănită 31 .
31 Aceste poeme sunt cuprinse în antologia „Un alfabet al poeziei albaneze”, A.-Ch.
Kuciuk, Bucureşti 2003 / Këto poema janë përfshirë në antologjinë „Një alfabet i
poezisë shqipe”, A.-Ch- Kyçyku, Bukuresht 2003.
53