01.06.2013 Views

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

I-am întins mâna.<br />

- Tu eşti D’Artagnan?<br />

Graţie isteţimii sale, şi-a dat seama de aluzia mea la albul gâtului şi la<br />

muşchetari. Strângându-mi mâna, mi-a răspuns:<br />

- Tu eşti Athos?<br />

Şi am rămas aşa: eu Athos, ea D’Artagnan.<br />

Am şi eu mijloacele mele de a cunoaşte oamenii (în măsura în care pot fi<br />

cunoscuţi): modul cum îţi dau mâna şi modul cum scriu. Pe Domnişoara L.<br />

până atunci o cunoşteam după scris. Analiza mea spunea: isteţime,<br />

delicateţe, sensibilitate, feminitate, claritate, entuziasm, activitate. Când un<br />

D’Artagnan româno-polonez mi-a strâns mâna cu atâta căldură<br />

prietenească, mi-am dat seama că analiza mea nu greşise.<br />

Oamenii dubioşi au o manieră flegmatică în a da mâna, o mână moale,<br />

lipsită de viaţă.<br />

- Câţi ani ai D’Artagnan?<br />

(Fetelor nu trebuie să le cer ce vârstă au, <strong>pentru</strong> mine însă domnişoara L., cu<br />

sunet polonez la sfârşit, nu era Maria-Magdalena L., ci tovarăşul meu mai<br />

mic D’Artagnan).<br />

- Am exact şaptesprezece ani, Athos.<br />

Genele domnişoarei L. i s-au mişcat aidoma apei la mare, iar privirea-i era<br />

deschisă – oglindă a sufletului.<br />

Nu era foarte frumoasă Maria-Magdalena, acea primăvară de şaptesprezece<br />

ani, acea strigare de aprilie, acea privire deschisă, acele gene ce băteau<br />

neîncetat ca mercurul, îi ofereau o frumuseţe deosebită, de care nu se<br />

bucurau celelalte fete de vârsta ei, copii banale ale fetişcanelor-tip ale<br />

peliculei cinematografice americane. Câteva din poeziile „tovarăşului”<br />

D’Artagnan fuseseră publicate în ziare şi reviste locale, precum şi într-un<br />

periodic al tineretului catolic, care apărea în capitală. Se deosebeau prin<br />

avânturi frumoase, curate, limpezi, spre Dumnezeu, spre viaţă, spre lumină.<br />

Reflectau un suflet proaspăt, ca florile, ca roua grădinii în care fuseseră<br />

scrise.<br />

E un nume care, fără îndoială, se va înălţa dacă îşi va continua drumul larg.<br />

Dacă „tovarăşul” D’Artagnan, care, de şapte ani încoace, era totdeauna<br />

primul în clasă, comitea unele greşeli în privinţa ritmului şi a metricii, la<br />

pian cânta fără niciun cusur.<br />

Iar eu, omul chinuit al capitalei, ce mi-o udasem de atâtea ori peniţa în fiere,<br />

am stat şi am auzit ore în şir fanteziile degetelor albe ale Domnişoarei L. Mi<br />

le-a repetat de câteva ori cântecul lui Solveig de Peer Gynt, o serie de<br />

cântece fine ale spiritului polonez, precum şi un număr de cântece populare<br />

româneşti, pline de lirism şi nostalgie.<br />

Ferestrele erau deschise. Merele înflorite. Picături de ploaie pe frunze şi flori.<br />

Iar mâinile „tovarăşului” D’Artagnan alergau neîncetat peste clapele pianului.<br />

374

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!