Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Pe aceste meleaguri, cu forme de relief dintre cele mai variate şi cu o climă
subtropicală având o multitudine de nuanţe climatice, prin luptă şi muncă
neobosită, s-a format şi armonizat caracterul poporului turc.
Turcia are o populaţie de aproximativ 70 milioane de locuitori dintre care în
jur de 15 milioane locuiesc în Istanbul şi în zonele periferice ale acestuia.
Limba oficială este turca; grupa etnică majoritară este turcă (75%), iar
grupurile etnice minoritare în Turcia sunt: kurzii (20%), arabii levantini,
azerii, armenii, asirienii, bulgarii (pomaci), tătarii crimeeni, georgienii,
grecii, kazahii, kirghizii, osetienii, rromii, sârbii bosniaci, turkmenii,
uzbecii. Populaţia turcă majoritară, inclusiv turcii crimeeni, vorbesc limba
turcă, aceasta făcând parte din familia limbilor altaice. De asemenea, în
Turcia se vorbesc şi alte limbi altaice, cum ar fi azeră, kirgiză, tătară,
uzbecă, turcmenă etc., dar şi limbile indo-europene: greacă, armeană,
bulgară, albaneză etc.; în plus, se vorbesc limbile caucaziene, cum ar fi
georgiană şi cecenă. Minorităţile arabofone (levantinii şi asirienii - sirienii)
vorbesc araba levantină din Nord, respectiv asiriana, limbi din familia
şamito – semitică.
După cum vedem, sunt aproape 30 de limbi vorbite în Turcia, din familiile
limbilor altaice şi indo-europene, aparţinând grupei limbilor indo-iraniene.
Aşa cum am constatat, cea mai importantă minoritate etnică din Turcia
rămâne, evident, comunitatea kurdă, cu aproximativ 13 milioane de
locuitori, populaţie care vorbeşte o limbă din grupa indo-iraniană,
aparţinând familiei indo-europene.
Este dificil de stabilit cu exactitate numărul de vorbitori ai fiecărei limbi
minoritare, deoarece legislaţia turcă nu permite obţinerea de date asupra
recensământului populaţiilor etnice minoritare.
Religia recunoscută oficial în Republica Turcia este musulmană (80%
dintre turcii musulmani sunt sunniţi, iar restul de 20% sunt afiliaţi
curentului musulman şiit). Dintre non-musulmani, se disting comunitatea
armeană, comunitatea evreiască, grecii – ortodocşi, comunitatea asirocaldeeană,
catolicii şi, într-un număr foarte mic, în jur de câteva sute,
comunitatea protestantă.
La momentul semnării Tratatului de la Lausanne (1923), aproape 300.000
de greci - ortodocşi au fost autorizaţi să locuiască în Turcia. Nu se ştie
exact câţi greci au mai rămas în zilele noastre în această ţară, dar estimările
ne determină să credem că nu mai mult de 2500 de indivizi. Majoritatea lor
trăiesc în Istanbul, ca şi în oraşele Imbros (azi, Gokceada) şi în Tenedos
(actualul oraş turc Bozcaada); în orice caz le este interzis să locuiască în altă
parte a ţării. De aceea, tinerii greci - ortodocşi au preferat să părăsească ţara
pentru a locui în Grecia şi S.U.A. Comitetul de la Helsinki pentru
Drepturile Omului a recunoscut, în noiembrie 1991, că Turcia violează în
235