Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Dincolo de orice logică
nu sunt vântul!
Noaptea umblă inertă.
(Nata baret e plogët)
200
... prin faţa mea
(… nëpër fytyrën time)
Nici o cheie nu scârţâie, nici un lacăt nu se deschide,
supărarea vorbeşte deschis, disperarea e mută.
Ceaţa a închis ghişeurile,
bezna aiureşte dincolo,
neînţelesul vechi se repetă,
apropiata străină nu mă găseşte.
Neobosită cărarea limpede,
îmbrăcată în albastru suferinţa, zâmbeşte,
vocile sătule mor întruna;
de neuitat sunt numai clipele nebuniei!
Bunica mea ţinea o icoană în dormitor.
Tatăl meu ţinea o carte veche.
Eu - o vază spartă.
Fac vânt prin fluier
şi vin la tine apropiata îndepărtată,
limbă suferindă a semnelor supărate...
Ramurile nu au frunze.
Ramurile se prelungesc posomorâte.
Alunecă timpul în aiureală enumerându-i
pe cei morţi…
... prin ramuri
(… nëpër degë)