Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

ferată de 900 km, care a legat partea veche a Braşovului cu oraşele Oradea
şi Cluj-Napoca.
Comeseanul nostru, profesor de geografie, probabil a crezut că devenise
plictisitor prin explicaţiile sale şi a ridicat un pahar în onoarea şi în
sănătatea noastră. Când l-am felicitat pentru modul şi exactitatea cu care nea
prezentat totul, în deosebi construcţia căi ferate, uşurat, el a continuat cu o
oarecare mândrie: ”Sunt nepot de inginer şi totul mi l-a povestit însuşi
bunicul meu, care a lucrat direct în acest obiectiv atât de important pentru
vremea aceea”.
În acele clipe mi-am adus aminte de profesorul meu drag de liceu,
identificând la el, respectiv la omologul său român, un lucru comun:
dragostea şi devotamentul faţă de profesia de predare.
Cu arhitectul Corneliu Popa
Î-am spus lui Kopi că, după câteva decenii, s-ar putea să-l întâlnesc din nou
pe colegul meu de studii, temându-mă ca nu cumva, după aproape o
jumătate de veac, să nu-l cunoaştem unul pe celălalt. Per neaşteptate simt o
mână pe umăr şi, în timp ce întorc capul, mă îmbrăţişează cu dor Corneliu
Popa. Înlăcrimat, ne propune ca, înainte de a ne aşeza, să facem o plimbare
prin oraş.
Autoturismul „Dacia”, produs românesc, atotprezent în România, niciodată
nu le-a lipsit intelectualilor. Ne plimbăm şi admirăm oraşul, pe care cea de-a
doua jumătate a secolului al XIX-lea şi deceniile secolului al XX-lea, urmau
să-l transforme simţitor din punct de vedere arhitectonic şi urbanistic, ceea
ce în mare parte sunt legate de persoana numărul unu al oraşului pe
probleme constructive, inginerul Peter Barteş (1842-1914). Este tocmai
acesta din urmă care a conceput şi a proiectat clădiri destinate funcţiilor
publice şi private, toate pecetluite de originalitate, fantezie şi de curajul de a
introduce noul în mod organic, împreună cu moştenirea, luând în seamă
frumuseţea peisajului braşovean.
- Uitaţi-vă la aceste clădiri, - ne-a spus Corneliu. - Acesta este Palatul
Finanţelor, construit în anii 1897-1898, actualmente este reşedinţa
Primăriei; acela este Palatul Poştei, construit în 1906, astăzi este Poşta
centrală a oraşului; mai departe vedeţi Palatul Justiţiei, construit în 1900, în
momentul de faţă este Prefectura, ca să mergem spre o clădire a anului
1902, şi care acum a devenit Muzeul de Artă şi de Etnografie.
Oricine a avut ocazia să viziteze diferite oraşe din România, a putut constata
că partea lor veche ca vârstă este premergătoare secolului al XX-lea,
celelalte construcţii datând din perioada interbelică din secolul al XX-lea,
343