Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

fi asigurat de contactele permanente şi de recomandările verbale.
Într-o ţară cu o cultură orală, managerul care va avea de realizat o
comunicare în scris, va exista tendinţa acestuia de a o face în logica unei
comunicări orale.
În alegerea metodei de comunicare, complexitatea contextului cultural
constituie un alt element ce trebuie luat în considerare.
În ţările care au un context cultural complex, comunicarea realizată este o
comunicare implicită.
Modul în care este percepută puterea este un element care influenţează
comunicarea. În orice cultură există o anumită distanţă faţă de putere,
distanţă mai mare sau mai mică.
Superiorii vor încerca întotdeauna să menţină şi să crească distanţa faţă de
subordonaţi, în timp ce aceştia din urmă vor încerca întotdeauna să o
reducă.
Indiferent de cât de mare este distanţa faţă de putere, aceasta din urmă
impune o barieră în calea comunicării (Popa, Filip, p.240).
Fluxurile de comunicare
În orice organizaţie comunicaţiile se realizează pe anumite fluxuri, a căror
diversitate solicită încadrarea lor în anumite grupe, utilizând mai multe
criterii.
Astfel, în funcţie de direcţie, comunicarea poate fi: descendentă,
ascendentă, orizontală şi diagonală.
• Comunicarea descendentă urmează, de regulă, relaţiilor de tip
ierarhic, derulându-se de la nivelul managementului de vârf, către nivelurile
de execuţie. Principala problemă a acestui tip de comunicare o constituie
marea probabilitate ca mesajul să fie filtrat în timp ce este vehiculat de la un
nivel la altul, deoarece, fiecare interpretează mesajele în funcţie de propriile
necesităţi sau obiective (Burdus, Căprărescu, p.428).
• Comunicarea ascendentă. Prin acest flux se realizează
transmiterea informaţiilor de la nivelul subordonaţilor către nivelurile
superioare ale managementului. Prin ele se vehiculează rapoarte, cereri,
opinii, sugestii. Comunicarea ascendentă are un rol deosebit în
eficientizarea procesului de comunicare, deoarece atestă recepţia mesajelor
transmise de manageri.
Dacă este o comunicare formală iar distanţa ierarhică este mare, apare din
nou riscul distorsionării informaţiilor.
• Comunicarea orizontală (laterală) este folosită între persoane
sau compartimente situate la acelaşi nivel ierarhic. Prin această comunicare
se facilitează coordonarea activităţilor ce vizează obiective comune,
excluzând intervenţia managerilor de nivel superior.
• Comunicarea diagonală este utilizată în condiţiile în care
92