Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

se preda învăţământul religios, numeroase fundaţii dervişe, conduse de
faimoşii şeici. Lăcaşurile acestora sunt folosite, din acel moment, pentru
şcolile statului. Sunt introduse calendarul şi orarul occidentale; sunt
promulgate: Codul civil, redactat după modelul celui elveţian, dar adaptat
noilor realităţi ale Turciei, Codul comercial, Codul obligaţiunilor şi codul
penal, care înlocuiesc dispoziţiile perimate şi confuze ale textelor
religioase.
În 1928, este suprimat din textul constituţional articolul care proclama
islamul religia oficială a statului republican. Astfel laicizarea vieţii turceşti
capătă învestire oficială.
F) Introducerea alfabetului arab
Alfabetul arab utilizat de turci încă de la trecerea acestora la religia
islamică, prin natura dificultăţilor sale (612 caractere), rămăsese necunoscut
unui procent de peste 90% din populaţie, care era analfabetă. În aceste
condiţii, apare ca absolut necesară reforma gramaticii şi a foneticii limbii
turce. O comisie de specialişti este însărcinată cu această misiune, în scurt
timp, alfabetul latin devenind o realitate. În numai câţiva ani, numărul
cunoscătorilor de carte creşte considerabil.
G) Emanciparea femeii
Noul Cod Civil din 1928 prevede emanciparea femeii, care îşi poate
administra singură patrimoniul. În 1930 i se acordă dreptul la vot la
Cameră şi eligibilitatea în consiliile municipale. Toate acestea intervin ca
un corolar al renunţării la purtarea voalului, în special în rândurile femeilor
din marile oraşe şi intelectuale. Emanciparea femeii reprezintă în orice
societate unul din temeiurile modernismului, care are la bază familia,
constituită prin egalitatea celor două sexe. În 1934, li se acordă femeilor
dreptul de a fi alese în Adunarea Naţională; cu ocazia alegerilor din
acelaşi an, 20 de femei sunt alese în Cameră. Prin abrogarea poligamiei, se
revine la vechea structură a familiei turceşti, care nu cunoscuse nici vălul şi
nici haremul, femeile având aceleaşi drepturi şi obligaţii cu bărbaţii.
H) Continuarea reformelor; cercetarea; turcizarea numelui
Noua societate turcă devine tot mai interesată de originile sale istorice şi
sociale de dinainte de anul 1288, epocă în care tribul Osman, trecând la
islamism, părăseşte câmpiile Sangaliei şi deşertul Gobi, îndreptându-se
către apus. Este înfiinţat în acest sens, Institutul de cercetări istorice şi
247