Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Speranţa umblă aprinzând lumânări...
Mă păcăleşte mintea;
probabil oboseşte
dorinţă determinată,
frunza în mâna vântului
izbucneşte în mânii fără teamă.
Tăcerea află suspiciunea;
lucrurile ciudate, mărunte, le vede ochiul minţii;
are jar frunza legănată de vânt?
Atrăgător acest vânt la respiraţie...!
Vocile au migrat,
o nouă zăpadă a căzut,
mierlelor le e frig şi se strecoară prin tufiş.
Melodia cântecului este încă adormită.
Misterios soarele alături de un munte,
vânător ostenit.
Cuibului părăsit al rândunicii i-e dor
pe pervazul ferestrei deschise.
201
... prin frunze
(… nëpër gjethe)
Dimineaţă... zăpadă ...
(Mëngjez… dëborë…)
Vântul nebun răpeşte mii de fluturi de zăpadă
şi aleargă în căutarea frunzelor căzute.
Doar izvorul murmură şi aleargă din piatră în piatră.
Dorm câmpia şi muntele.
Şi chiparosul doarme visând mortul săptămânii.
Minutele zilei se duc nepăsătoare.
Zgârieturile în zăpadă ale ciripiturilor îngheţate...