Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

culturale, ci prin criterii raţionale: principiile neatârnării necondiţionate
naţionale, împotriva status-quo-ului tabu, respectând drepturile etniilor şi
ale minorităţilor, precum şi alte principii, pe care le-a proclamat pentru
prima dată Preşedintele american Wilson la Conferinţa de Pace de la Paris
din 1919 şi care încep să devină o realitate palpabilă abia astăzi, în epoca
progreselor dinamice şi a marilor integrări.
Iredentismele balcanice, în opinia cercetătoarei de origine bulgară Maria
Todorova, profesor la Universitatea americană din Illinois (vezi cartea
„Balcanii imaginari”), nu izvorăsc din religie, ci din naţionalismul agresiv,
care actualmente continuă să ţină în suspensie regiunea noastră, o problemă
pe care lumea civilizată trebuie s-o rezolve odată pentru totdeauna. Numai
astfel Balcanii se vor europeniza în totalitate.
În această direcţie, obstacolele cele mai mari nu sunt
standardele, ci înapoierea economică şi izolarea Balcanilor de
Europa. Aceasta trebuie să-l cunoască pe Homo Balcanicus nu
numai prin eroii literari, ci în realitatea propriu-zisă, căci
adoptarea unei atitudini corecte faţă de Balcani este mult mai
complexă decât caracterele cercetate în cadrul literaturii şi al
folclorului.
În ultimii ani, Balcanii s-au schimbat în bine, câteva ţări ale acestei regiuni
devenind membre UE. Astfel, „Balcanii imaginari” - sintagmă folosită tot
de Maria Todorova - cândva o zonă de interes economic şi strategic pentru
marile state europene, au fost „îngropaţi” pentru totdeauna. În momentul de
faţă, europenizarea entităţii Balcani constituie un proces care nu poate fi
oprit: în luarea deciziilor legate de soarta Balcanilor ponderea unor state
europene scade, atitudinea americană devenind predominantă. Timpurile
moderne au scurtat distanţele, amplificând mişcarea liberă a balcanicilor.
Balcanii trebuie văzuţi cu ochii zilei de mâine, spre care sunt îndreptaţi, nu
ca o zonă „anticivilizatoare”. Trecutul se evocă doar pentru a-i servi
actualităţii, pentru a trage învăţăminte, nu ca un scop în sine. Căci
înapoierea balcanicilor nu poate fi explicată doar prin faptul că ei au fost
subjugaţi de Bizanţ şi apoi de turcii otomani. Moştenirea otomană a fost
depăşită, cel puţin de un secol, moştenirile nefiind eterne, ci fenomene
istorice trecătoare. Orice fetişizare sau exagerare a lor este o propagandă
ideologică vulgară, care tinde să justifice continuarea stării de înapoiere.
Această teză a fost părăsită pentru prima dată de către turcii înşişi, care sunt
moştenitorii direcţi ai Imperiului Otoman, prin Revoluţia Kemalistă din
1923.
În legătură cu starea de înapoiere a Balcanilor, aceasta trebuie înţeleasă ca
un fenomen relativ, care va fi înlăturat prin muncă de-a lungul timpului. În
129