Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

PENA QË S’U THYEN
CONDEIE CARE NU S-AU FRÂNT
Sahara nu ştie să viseze sau crimă şi răsplată
(Saharaja s'di të ëndërrojë ose krim e shpërblim)
Vilson Blloshmi şi Genc Leka se născuseră amândoi în luna martie 1942.
Amândoi erau din acelaşi sat, din Bërzeşta judeţului Librazhd. Amândoi
erau poeţi. Au murit violent în aceeaşi noapte, la 17 iulie 1977. Au fost
executaţi de slujbaşii dictaturii lui Hodja doar pentru că erau poeţi şi nu
scriau după canoanele realismului socialist. Trupurile lor au fost îngropate
împreună şi au rămas acolo până la începutul anilor '90, când regimul de la
Tirana a părăsit de jure scena istoriei.
Redăm pentru cititorii noştri câteva frânturi din creaţia acestor poeţi şi
martiri albanezi, precum şi una dintre „expertizele literare” care au ajutat la
executarea lor.
Sahara, vai, Sahara cât e de departe
Sahara stâncă, pietricele şi nisip
Doar de propriul nume are parte
Şi care, nevisând, n-are nimic
Sahara chiar nu ştie să viseze
În mintea-i roade pietre şi uitare
Sahara n-are cântece să cuvânteze
Şi n-are lacrimi ca să plângă, pare.
Sahara n-are prieteni şi amici
Sahara n-are fiice n-are fii
Sahara-i un pământ viran şi nici
Cu bezna nu se înţelege, ştii.
Saharei chiar nu-i place noaptea mare
Nu-i place s-aibă pietre-n loc de pat
VILSON BLLOSHMI
Sahara
426