Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

espectiv arhitectura sistemului comunist şi construcţiile în beton armat şi
de sticlă.
- Iată - continuă Cornel cu explicaţiile sale această clădire este construită
după primul meu proiect şi acum simt că le-a rezistat vremurilor. În afară de
două construcţii aflate în centrul oraşului, în general am proiectat obiective
social-culturale.
Păşind mai departe, ne sărea în ochi o mulţime de construcţii - fruct al
gândirii a acestui arhitect pasionat, care, cu o modestie cu totul aparte, ne-a
pus la curent de nenumăratele premii pe care le câştigase în diverse
concursuri naţionale şi internaţionale, inclusiv cele organizate în Franţa
pentru complexul „Georges Pompidou” şi Casa Tineretului, ambele la Paris.
Odată cu înmânarea diplomelor respective, i se făcuse oferta de a rămâne în
Franţa. A refuzat, România, Braşovul şi cercul larg de prieteni învingând
atracţia pariziană.
Mai apoi, Corneliu ne-a invitat să vedem o clădire, proiectată tot de el,
aflată în periferia oraşului. Construirea ei fusese sponsorizată de o fundaţie
engleză şi de alte două omoloage ale sale.
Când l-am întrebat dacă proiecta utilizând planşeta şi calculatorul, mi-a
răspuns semnificativ şi plastic: „Uite-te la clădirea aceea, deja terminată.
Am proiectat-o tocmai pe calculator”.
Nu mi-a scăpat din vedere faptul că, tot timpul cât am fost alături de el, era
salutat, întrebat sau invitat la o cafea de o mulţime de persoane, tuturora
răspunzând cu stimă şi recunoştinţă.
Ducând mai departe dialogul, m-a întrebat: „Nu ştiu dacă ai primit salutul
meu pe care ţi l-am trimis printr-un conaţional de-al tău, cu care am
participat la un antrenament profesional la New York. Atunci eram primar
al oraşului”.
La despărţire ne a dăruit câte un exemplar al volumului său poetic intitulat
„Zăpada cuvintelor”, din care Kopi Kyçyku a ales o poezie pe care a
introdus-o în Antologia poeziei româneşti, tradusă de el în limba albaneză.
344