Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

întotdeauna, la eşecul companiei (Popa, Filip, p.227).
Sistemul de distribuţie al informaţiilor absolute constituie un pas important
de realizat după rezolvarea problemei informaţiilor absolute.
Realizarea sistemului de distribuţie a informaţiilor de către manageri
implică o alternativă ce constă în a comunica angajaţi-lor datele care să
ducă la cunoaşterea de către aceştia a fazelor principale ale activităţii
companiei.
Strategia optimă şi cea mai des utilizată este de a comunica fiecărui
departament numai informaţiile care îl privesc strict (Popa, Filip, p. 227).
Un rol important în comunicarea informaţiilor este legat de conţinutul
acestora. Pe baza acestui criteriu se poate realiza comunicarea unor
informaţii de mediu, o comunicare motivaţională sau o comuni-care
instrucţională.
De menţionat că aceste tipuri se află într-o strânsă legatură între ele.
Distribuirea şi mai ales succesiunea distribuirii informaţiilor au în cadrul
lor, o importanţă deosebită.
În practică, un proces de comunicare complet trebuie să cuprindă toate cele
trei tipuri de comunicare.
Ordinea comunicării acestor informaţii depinde însă de filozofia de
comunicaţii a companiei.
Procesul comunicării internaţionale
Comunicarea constituie un proces complex în care sunt implicaţi mai mulţi
factori şi sunt parcurse mai multe etape.
Factorii acestui proces vizează existenţa unui mesaj, al unui emitent al
acestuia şi al unui receptor. Etapele ce trebuiesc parcurse de acest proces au
la bază instrumente şi canale specifice acestora.
În analiza procesului comunicării am pornit de la cele doua etape de bază
ale acestuia, elaborarea mesajului şi transmiterea acestuia.
Mesajul
Mesajul reprezintă obiectul comunicării. Scopul comunicării este însă ca
mesajul să fie recepţionat şi înţeles în ideea în care a fost transmis.
Primul pas în procesul comunicării îl reprezintă stabilirea necesităţii unei
anumite comunicări. Apoi, mesajul trebuie elaborat astfel încât receptorii
acestuia să o înţeleagă. Acest aspect constituie elementul principal al
comunicării. Mai ales când receptorul este format din persoane care aparţin
unor culturi diferite ce pot avea un proces de gândire diferit.
După ce am convenit asupra acestor prime elemente ale comunicării, pasul
următor vizează stabilirea structurii mesajului. Aceasta trebuie să se bazeze
pe reacţia aşteptată de receptor şi în funcţie de ea, abordarea poate fi una
87