Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

comunist din România între anii 1947 – 1989, şi Constantin, care a urmat
studii juridice.
Mihail Cuneşca, cel ce s-a întors în Albania, a avut şi el trei copii, pe Cicio
şi Ilo, ce ulterior au ajuns ingineri, şi pe Sotir, care a urmat studii de fizică,
şi a ajuns decanul Facultăţii de Fizică din Tirana. Mai trăieşte încă în
Boboştiţa Ilo Cuneşka, şi este acum, în anul 2007, în vârstă de 86 de ani.
Teodor Cunescu a fost căsătorit cu Petrina, şi a avut doi copii, pe Radu,
inginer, ce actualmente locuieşte în Franţa, şi pe Rodica, tot inginer.
Marina Cuneşca a rămas în Albania şi s-a căsătorit acolo, iar Alexandra s-a
căsătorit în România.
Toată această poveste a familiei Cuneşca din Albania, Cunescu din
România, am aflat-o de la Rodica Cunescu (căsătorită Dumitrescu), ce
afirmă că vorbeau în casă aromâna - „cainas” („ca la noi”) , grai învăţat de
la bunica Polixenia prin anii 1930 ai secolului XX.
În anul 1894 a luat fiinţă la Bucureşti „Frăţia de Boboşteni”, o „Frăţie
filantropică”, aşa cum reiese din articolul nr.1 al acestei asociaţii, care îşi
propune să susţină din donaţiile membrilor „îmbunătăţiri şi binefaceri ce se
vor face în comuna Boboştiţa din Albania”; aceste donaţii se vor face „în
fiecare 2 iunie, în cadrul unei serbări câmpeneşti, la care fiecare membru va
da obolul benevol”. În articolul nr.35 din statutul „Frăţiei de Boboşteni”, se
arară că din sumele de bani strânse din donaţii, „se va trimite suma de 1000
lei spre a se face o liturghie în prima Duminică după Paşte, la care se vor
pomeni de către preotul comunei numele tuturor membrilor Frăţiei de la
înfiinţare până la zi”. (conf. Anuarul Albanezul, nr. 404, pg. 146-147). Din
Comitetul de constituire a „Frăţiei de Boboşteni” făceau parte: Nicolae
Georgescu, ca preşedinte, Nicolae Nestor, ca vicepreşedinte, Vasile Tracu
(casier), Ilie Teodoru (secretar), Costică Zisu, Nicolae Cociu, Paul Leacu
(consilieri), Mihail Nicolau şi Tănase Begiu (cenzori), Cristache Cardu şi
Petre Begiu (cenzori supleanţi), iar printre membrii activi, sunt menţionaţi,
în iunie 1933, printre alţii, Victor Eftimiu, Naum Sakelarie, Pandele Cociu,
Stavri Pateli, Hristea Galio, Vasile, Stavri şi Theodor Cunescu, Gheorghe
Bubani, ş.a. În articolul 44, se arată faptul că „sigiliul Frăţiei este oval, cu
inscripţia în partea de sus Frăţia de Boboşteni din România, la mijloc este
emblema Frăţiei (2 mâini împreunate), iar în partea de jos este data
înfiinţării Frăţiei (1 ianuarie 1894)”. Iată un mod elocvent în care au înţeles
aromânii din Boboştiţa, stabiliţi în România, să nu-şi uite locurile natale, şi
să acţioneze pentru ca tradiţiile comunităţii să nu se piardă.
Ca o concluzie: Cine străbate zona Dobrogei, unde locuiesc o bună parte din
aromâni şi albanezi, dar şi a Banatului, a Bucovinei, a Transilvaniei, va
constata, pe de o parte, faptul că locuitorii de pe aceste meleaguri, indiferent
de originea lor, cunosc foarte bine limba oficială a ţării, dar şi faptul că prin
şcoli, biserici, geamii, cămine culturale, toate minorităţile au posibilitatea să
se exprime în limba maternă, să-şi conserve moştenirea culturală, să-şi
292