Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

îngheţata, braga, produsele de cofetărie şi cafeaua din prăvălia sa. Familia
lui Duad Memish, tatăl lui Hashim, s-a stabilit în acest oraş din Oltenia în
anul 1912, venind din zona localităţii albaneze Kruja, şi a deschis o afacere
cu produse de cofetărie. Firma se numeşte şi azi „La atletul albanez”, iar
istoria acestei denumiri este următoarea: în anul 1913, o echipă de luptători
turci, trimişi de sultanul Abdul Hamid al II-lea în Germania, la curtea
kaizerului, a făcut un popas în Slatina. Aici unul dintre turci, cel mai voinic
dintre ei, a provocat la trântă pe oricine doreşte să lupte cu el, cu
promisiunea că cine îl va învinge, va câştiga şi un premiu de 200 napoleoni
de aur. A acceptat provocarea Sabit, fratele lui Daud Memish, care a reuşit
să îl învingă pe luptătorul turc; dar Sabit nu a păstrat banii pentru el, ci i-a
donat conducerii oraşului, pentru scopuri caritabile. Pentru acest fapt de
generozitate, primăria oraşului a hotărât să adauge la denumirea prăvăliei
cuvintele „La atletul albanez”, denumire ce s-a păstrat până în zilele
noastre, iar din anul 1993, Hashim Memish este cetăţean de onoare al
oraşului. Pe la cofetăria lui au trecut, de-a lungul timpului, personalităţi
importante, precum fotbalistul Gheorghe Hagi, actorii Ion Caramitru, Nicu
Constantin, Amza Pellea, cântăreaţa Doina Badea, scriitorul Mircea
Dinescu, filozoful Andrei Pleşu, fostul ambasador al SUA în România
James Rosapeppe, chiar şi fostul preşedinte al Franţei, generalul Charles de
Gaulle. Acesta este un exemplu, din multe altele asemenea, de bună
convieţuire şi integrare a albanezilor din România în viaţa societăţii de azi.
Cine sunt aromânii? Iată o întrebare la care răspunsul pare a fi şi greu şi
uşor. Uşor, pentru că cel mai simplu ar fi să spunem că sunt vorbitori de
dialect român, răspândiţi în ţările din Balcani şi în România, de religie
majoritar ortodoxă, şi având ca ocupaţii tradiţionale creşterea animalelor,
meşteşugăritul şi negustoria. Acesta este un tablou „pe scurt” al aromânilor.
Dar, problema devine una mai serioasă, mai grea, în momentul în care
punem în discuţie argumentele istoricilor, ale lingviştilor, ale etnologilor, ce
au studiat, fiecare din unghiul lor de vedere, problema originii aromânilor.
Date sigure despre aromânii sud dunăreni sunt din anul 976, de la cronicarul
bizantin Kedrenos, care aminteşte despre asasinarea fratelui lui Samuel,
ţarul bulgar, de către o ceată de „vlahi”, iar un alt cronicar bizantin,
Kekaumenos, afirmă circa o sută de ani mai târziu, că vlahii din zona
munţilor Pind provin din vecinătatea Dunării (aşadar, lasă să se înţeleagă
el, aşezarea slavilor la sud de Dunăre a împins populaţiile romanice spre
Munţii Pind).
Majoritatea specialiştilor afirmă că graiul aromânesc s-a format la sud de
Dunăre, ca o formă orientală a romanităţii occidentale, suferind influenţe
slave, greceşti sau albaneze, în funcţie de populaţiile din arealul în care
convieţuiau.
288