Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

ăzboinicii de atunci nu se gândeau că le voi considera curiozitate istorică,
ci mai degrabă, strategie de apărare militară.
Strâmtorile Bosfor şi Dardanele au atras atenţia chiar şi a genialului
Michelangelo, care a propus ca cele două continente să fie legate printr-un
pod gigantic, lucru care s-a şi realizat în epoca modernă.
Mările care înconjoară teritoriul ţării prezintă o deosebită importanţă atât
din punctul de vedere al comunicaţiilor dintre Turcia şi restul lumii, cât şi
din cel al legăturilor dintre diferite regiuni ale ţării.
Din punct de vedere administrativ, Turcia este împărţită în 81 de provincii
(denumite „iller”, în limba turcă), la rândul lor, divizate în mai multe
subprovincii, districte sau arondismente (847). În fruntea fiecărei
provincii se află un fel de „prefect” („vali”, în limba turcă); acesta, de
regulă, este membru al partidului majoritar regional şi reprezintă Guvernul
în provincia respectivă. Districtele sunt conduse de un fel de „guvernator”,
intitulat „kaimakam”, numit de către Ministrul de Interne.
Deşi capitala Republicii Turcia este oraşul Ankara, Istanbul rămâne
capitala istorică a ţării, centrul financiar, economic şi cultural, aflat chiar şi
în prezent într-o ascensiune greu de imaginat.
Turcia este ţara unor mari contraste, dacă avem în vedere, cel puţin,
condiţiile sale naturale. „Aici poţi întâlni munţi înalţi cu vârfuri ce ating
4000 – 5000 de metri, cât şi podişuri şi câmpii întinse. Peisajul ţării se
remarcă prin varietatea sa: în apropierea stepelor, unde printre ierburi arse
şerpuiesc drumuri prăfuite, întâlneşti zone tropicale umede, unde
precipitaţiile anuale trec de 2500 mm; zăpezile veşnice de pe culmile
munţilor sunt în imediata apropiere a zonelor cu vegetaţia veşnic verde ce
creşte la poalele acestor munţi. Contraste deosebit de puternice există între
regiunile din interiorul ţării şi cele de pe litoral” 67 .
În general, Turcia este o ţară muntoasă (întâlnim aici lanţul munţilor
Pontici, în regiunea Marea Neagră; în sud, sistemul muntos Taurusul
Apusean – „Likis”, Taurusul Central – „Kilikiya” şi Taurusul Răsăritean –
Taurusul Central – Armean; munţii din regiunea Mării Egee; muntele Ulu
Dag, supranumit „Olimpul din Bursa”; masivul Ararat, la graniţa cu fostele
state sovietice, de care se leagă legenda biblică despre „arca lui Noe”),
bogată în podişuri şi câmpii (Podişul Anatoliei şi o parte din Podişul
Armean; depresiunile Cukurova şi Akova), cu păduri veşnic verzi.
Anatolia este brăzdată de numeroase cursuri de apă, de la torentele din
regiunea de munte, până la marile fluvii cu forţe uneori greu de stăvilit. În
Podişul Armean, pe teritoriul Turciei, izvorăsc Tigrul şi Eufratul, care se
varsă în Golful Persic.
67 L. Braşoveanu, N. Grigorescu, „ Turcia”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965, p. 9
234