Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

săi), dar nu va fi uşor, fiindcă el va întâlni numeroase piedici pe drum
(toamna va arunca peste ţigani frunze).
“Vrăbiile“, poezia are o oarecare alegorie. Ca păsări ce nu pot supravieţui
iarna pot fi văzuţi oamenii ce trăiesc într-o atmosferă greoaie şi caută să
plece (precum păsările înspre ţări calde, deci vor cer fără nori (viaţă fără
dificultăţi). Totuşi, păsările iubesc ţara asta (la fel ca omul patria) şi, deşi e
rău, omul nu pleacă din patria lui (precum păsările ce se întorc).
Poeziile „Început de vară“, „Furnicii”, „Lui Lume”, „Anul nou” etc., nu
prezintă vreun interes.
După cum se vede la poeziile de mai sus sau de versurile citate, autorul
scrie în spirit pesimist, îşi exprimă disperarea, îşi aduce aminte cu nostalgie
de trecut, face aluzie la un viitor şi merge după alegorii, ceea ce dovedeşte
că el are o accentuată traumă ideologică, sau însuşi autorul nu este mulţumit
de realitatea de azi şi consideră că mediul în care trăieşte e greoi, că pentru
el e sufocant şi insuportabil, de aceea îşi caută o cale de ieşire.
D. Ç. 107 Semnătura
GENC LEKA
Vrăbiile
Toamna şi-a terminat voalul încet
Iarna veni-va cu ger şi viscol
Dar voi, păsărilor, aci veţi înfrunta totul
De acest pământ nimic nu vă poate smulge.
Micuţul ţigan
Oh, dormi, flăcăule, cât e noapte
Şi nu vărsa lacrimi peste fluviu
Drumul tău va fi lung
Şi poate vei obosi nespus
Vei porni din nou singuratic
Înaintea ta pornit-au caravanele
Toamna din nou va arunca peste voi ploi şi frunze.
107 Astăzi scriitoare de renume şi aleasă a poporului în Parlamentul Republicii
Albania.
431