Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Cuvinte şi iubiri Sahara n-are
Şi n-are ce-nveli cu şalu-i lat.
Nimeni nu ştie cum planeta noastră
Şi-a făcut rost de rana asta grea
Dar zice lumea că s-a-nfipt în noi
Când lumii un blestem îi trebuia.
Când bietul om vorbeşte despre ea
Sahara ascultă şi tăcut răcneşte
Sahara-i veselă numai când între noi
Unul pe altul cu blestem pârleşte.
Şi când o rază iese din inima soarelui
Şi pietrele golite luminează
Îi pare voal ei bolta cerului
Prin deşert lunecă şi scânteiază.
De-aceea când ura muşcă din iubire
Înjură şi blestemă cineva
Din peşteri iese vechea amintire
Şi imediat o cheamă: Sahará.
Şi când blestemul şi când amintirea
Puţul uitării umple în vecie
Când soarele dispare şi când tace frigul
Sahara pustiită-i chiar pustie.
* * *
De n-am putut durerea s-o înfrunt
Din nou am foc în suflet pârjolit
De sunt mai mort decât oricare viu
Mai viu sunt sigur de fiecare mort.
* * *
Şi timpul trece
Şi viaţa pleacă
25 octombrie 1973, 25 octombrie 1974
1 septembrie 1972
427